Allah Preaînaltul le poruncește musulmanilor să țină post din numeroase motive legate atât de această viaţă, cât și de Viața de Apoi. Printre acestea se numără următoarele:
1
Ajută credinciosul să obțină taqwa (dreptatea, evlavia, conștiința de Allah, apărarea împotriva răului)
Postul este un act de adorare prin intermediul căruia credincioșii caută să se apropie de Domnul lor, renunțând la dorințele lor pasionale și opunându-se tentațiilor fizice oriunde și oricând, atât în particular, cât și în public, fiind conștienți că Allah Preaînaltul îi vede. Coranul spune: „O, voi cei care credeți, v-a fost statornicit vouă postul [as-siyam], așa cum le-a fost prescris și celor dinaintea voastră - Poate că veți fi cu frică!” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 2:183]
2
Acesta constituie un antrenament amplu în abținerea de la păcate și fărădelegi
Atunci când o persoană care ține post rezistă tentației de a se implica în acte nepermise, din supunere față de Allah Preaînaltul, ea își va putea controla cu siguranță capriciile și dorințele, va evita păcatele cu ușurință, nu va persista în minciună și nu se va abate de la adevăr. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „O persoană care nu renunță la vorbele și acțiunile mincinoase [în timp ce postește] trebuie să știe că Allah nu are nevoie ca ea să renunțe la mâncarea și băutura sa.” [Al-Bukhari, 1804] Aceasta înseamnă că aceia care nu renunță la a spune minciuni și la a îi înșela pe alții nu pricep, de fapt, scopul postului.
3
Ne ajută să ne amintim de cei nevoiași și defavorizați și ne încurajează să le arătăm compasiune
Întrucât persoana care postește simte durerile privării și ale foamei, fie chiar și temporare, aceasta conștientizează efectele severe ale acestor dureri asupra fraților și surorilor sale musulmani, care poate sunt lipsiți de lucrurile strict necesare o perioadă îndelungată și sunt chinuiți de foame și de sete. Toate acestea o îndeamnă să le arate compasiune și să îi ajute.

Cel care ține post are parte de două momente de bucurie: unul atunci când încheie postul, iar altul atunci când Îl va întâlni pe Domnul său.