Caracterul nobil în islam este caracterizat de atribute speciale, care îl deosebesc de toate celelalte religii, printre care se află și următoarele:
1. Caracterul nobil nu se limitează la un anumit tip de oameni
Allah Preaînaltul i-a creat pe oameni cu diferite înfățișări, culori și limbi. Aceștia sunt cu toții egali înaintea Lui și nimeni nu are un avantaj față de celălalt, decât prin evlavie și un comportament nobil, după cum afirmă Coranul: „O, voi oameni! Noi v-am creat pe voi dintr-un bărbat și o femeie și v-am făcut pe voi popoare și triburi, pentru ca să vă cunoașteți. Cel mai cinstit dintre voi la Allah este cel mai evlavios dintre voi [...]” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 49:13]
Într-adevăr, caracterul nobil caracterizează relația musulmanilor cu toți membrii societății: nu există niciun fel de diferență între bogați și săraci, negri și albi, arabi și nearabi sau între un prinț și un cerșetor.
Tratamentul nemusulmanilor
Allah Preaînaltul ne poruncește să arătăm bunătate și amabilitate tuturor, fără excepție, pentru că dreptatea, bunătatea și îndurarea sunt însușirile unui bun caracter, pe care musulmanul îl arată prin cuvintele și faptele sale, atât față de musulmani, cât și față de nemusulmani. Un musulman trebuie să întruchipeze un bun caracter, care sa fie un mijloc de a îi chema pe ceilalți la această măreaţă religie a islamului.
Coranul spune: „Allah nu vă interzice să vă purtaţi drept şi cu bunătate cu aceia [necredincioşii] care nici nu au luptat împotriva voastră, din pricina religiei, şi nici nu v-au alungat din casele voastre. Cu adevărat, Allah îi iubeşte pe cei drepți [cei care se poartă cu dreptate].” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 60:8]
Allah Preaînaltul ne interzice doar întovărășirea cu acei nemusulmani care se luptă cu noi din pricina religiei noastre. De asemenea, El ne interzice să admirăm modul lor de viață, care promovează practicile politeismului și ale necredinței. Coranul spune: „Allah vă interzice doar să îi luaţi ca ’aulia’ [prieteni, protectori, şi să vă apropiaţi de ei cu dragoste, pentru a îi ajuta împotriva musulmanilor] pe aceia care au luptat împotriva voastră din pricina religiei şi v-au alungat din casele voastre şi au ajutat la alungarea voastră. Şi oricine îi ia pe aceştia ca ’aulia’ [ajutoare împotriva musulmanilor], aceştia sunt zalimun [nedrepți, răufăcători şi neascultători faţă de Allah].” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 60:9]
Musulmanul trebuie să mențină întotdeauna standarde morale înalte în relația cu oamenii, indiferent de religia sau rasa lor.
2. Caracterul nobil nu se limitează numai la ființele umane
Bunul tratament aplicat animalelor
Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a menționat odată că o femeie a fost condamnată la pedeapsa din Focul Iadului din cauza unei pisici pe care a închis-o și a lăsat-o să moară de foame. El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a mai menționat povestea unui om pe care Allah Preaînaltul l-a iertat după ce i-a dat unui câine însetat să bea apă: „O femeie a intrat in Focul Iadului din cauza unei pisici pe care a legat-o; nici nu i-a oferit mâncare și nici nu a lăsat-o liberă ca să mănânce din lighioanele Pământului.” [Al-Bukhari, 3318; Muslim, 2619]
El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a mai spus: „În timp ce un om mergea de-a lungul unui drum, el a devenit foarte însetat și a găsit un puț. S-a coborât în puț, a băut și a ieșit. Apoi a văzut un câine gâfâind și mâncând noroi din cauza setei excesive. Omul a spus: «Acest câine este [ca și mine] epuizat din cauza setei.» El s-a coborât în puț din nou, și-a umplut una dintre încălțări cu apă și i-a dat câinelui să bea din aceasta. Allah a apreciat fapta lui bună şi l-a iertat. Oamenii au întrebat: «O, Mesager al lui Allah! Există o recompensă pentru noi chiar şi pentru ajutorarea acestor animale?» El [Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!] a răspuns: «Da! Există o răsplată pentru ajutorarea oricărei vietăți.»” [Al-Bukhari, 6009; Muslim, 2244]
Protecția mediului înconjurător
Islamul ne învață să facem lumea un loc mai bun prin utilizarea resurselor naturale ale planetei pentru construirea unei civilizații și să ne angajăm în dezvoltare și producție, pentru atingerea bunăstării generale a omenirii și, în același timp, să încercăm să conservăm aceste resurse și să-i oprim pe alții de la a face abuz de ele sau de la irosirea lor, indiferent dacă aceasta este cauzată de oameni, animale sau plante. Corupția, în toate formele ei, precum și toate mijloacele ce ar putea-o cauza sunt descurajate în islam și detestate de către Creator Însuși. Allah Preaînaltul ne spune în Nobilul Coran: „[...] Allah însă nu iubește stricăciunea!” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 2:205]
De fapt, islamul este atât de preocupat de această problemă încât merge până la a-i sfătui pe adepții săi să îndeplinească fapte bune și să se ocupe de lucruri precum cultivarea terenurilor, chiar și în vremuri de mare agitație și în situații critice, precum Ziua Judecății, după cum a spus Profetul Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): „Dacă Ziua Judecăţii a sosit [şi tu recunoști acest eveniment] în timp ce ții în mâinile tale un răsad de palmier, să îl plantezi dacă poţi.” [Al-Bukhari, 479]
Islamul le cere adepților săi să protejeze mediul înconjurător.
3. Caracterul nobil în toate aspectele vieții
Familia
Islamul subliniază importanța caracterului nobil faţă de toţi membrii familiei, după cum a spus Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): „Cei mai buni dintre voi sunt aceia care își tratează soțiile cel mai bine, iar eu sunt cel mai bun dintre voi în acest sens.” [At-Tirmidhi, 3895]
- În ciuda faptului că a fost cel mai bun om al tuturor timpurilor, Profetul Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) lua parte la treburile casnice alături de soțiile sale și le ajuta în gospodărie. ‘Aishah (Allah să fie mulțumit de ea!), una dintre soțiile sale, spunea că el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): „Obișnuia să-și ajute soțiile la treburile casnice.” [Al-Bukhari, 5363]
- De asemenea, el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obișnuia să glumească cu membrii familiei sale. ‘Aishah (Allah să fie mulțumit de ea) a spus: „L-am însoțit pe Profet [Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!] într-o anumită călătorie, pe când eram tânără și slabă. Profetul [Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!] le-a cerut oamenilor să meargă mai departe, și ei au pornit înainte. Apoi s-a întors spre mine și a spus: «Hai să ne luăm la întrecere!» Ne-am întrecut și eu am câștigat cursa. După aceea, el [Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!] nu a mai pomenit nimic despre acest incident. Însă, atunci când, mai târziu, am luat în greutate și am uitat totul despre acest eveniment, l-am însoțit din nou într-o altă călătorie. El le-a cerut oamenilor să meargă înainte și ei au făcut-o. Apoi mi-a cerut să ne luăm la întrecere. Ne-am întrecut, iar el a câștigat. Profetul [Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!] a râs și a spus: «Aceasta pentru aceea [înfrângerea din trecut].»” [Ahmad, 26277]
Comerțul
Pentru că dragostea oamenilor pentru avere îi poate absorbi și îi poate determina să se implice în activități interzise, islamul subliniază importanța caracterului nobil, care servește pentru a pune capăt acestor practici. Următoarele exemple sunt câteva dintre aspectele pe care islamul le accentuează în acest sens:
- Îi avertizează pe comercianții care se ocupă cu fraude despre pedepsele severe din Ziua Judecății, după cum spune Coranul: „Vai de al-mutaffifin [acei vânzători care le oferă cumpărătorilor mai puţin decât trebuie ca greutate, cântărind cu cântare modificate sau altele asemenea, astfel încât îi înşală pe cumpărători], ~ Aceia care, atunci când trebuie să primească măsură [cumpără] de la alţi oameni, cer măsură întreagă, ~ Însă atunci când ei [vând şi] trebuie să ofere cu măsură sau cântărire [altora] oamenilor, dau mai puţin decât trebuie!» [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 83:1-3]
- Îndeamnă comercianții să arate bunătate și clemență, după cum a spus și Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): „Fie ca Allah să aibă milă de omul care dă dovadă de bunătate atunci când cumpără, când vinde și când își cere drepturile.” [Al-Bukhari, 2076]
Industria
Islamul le recomandă muncitorilor să respecte o serie de principii și standarde etice, printre care figurează și următoarele:
- Să dea dovadă de cât mai multă competență posibilă la locurile lor de muncă. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Allah iubește să vadă că, atunci când faceți un lucru, îl faceți bine.” [Musnad Abu Ya’lā, 4386; Al-Baihaqi, Shuʻab Al-ʻImān, 5313]
- Să-și onoreze obligațiile, după cum a spus Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): „Semnele ipocritului sunt trei: atunci când vorbește, minte; atunci când promite, nu își ține promisiunea și, atunci când îi este încredințat ceva, el trădează încrederea.” [Al-Bukhari, 33]
4. Caracterul nobil în toate circumstanțele
În islam, nu există excepții atunci când vine vorba despre o conduită morală bună. Musulmanul este obligat să se supună cerințelor Legii islamice și să adopte un caracter nobil, chiar și pe timp de război și în vremuri dificile, pentru că ideea că «scopul scuză mijloacele» nu există în islam. Cu alte cuvinte, metodele greșite sau nedrepte nu sunt deloc acceptate, chiar dacă rezultatul acțiunii este unul bun sau pozitiv.
Acesta este motivul pentru care islamul a stabilit norme și criterii care reglementează comportamentul musulmanilor, chiar și pe timp de război, astfel încât ei să nu cedeze acceselor de furie, conduse de intoleranța care hrănește mânia, ura, răutatea și tendințele egoiste.
Etica războiului în islam
1. Islamul poruncește dreptatea chiar și față de dușmani și avertizează asupra nedreptățirii lor în orice fel
Coranul spune: „[...] Să nu vă împingă ura împotriva unui neam să nu fiți drepți! Fiți drepți, căci aceasta este mai aproape de evlavie! [...]” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 5:8] Aceasta înseamnă a nu lăsa ca ura pentru dușmani să întreacă limitele și să te împiedice de la a fi drept, atât în vorbe, cât și în fapte.
2. Interzice cu strictețe perfidia și trădarea în relația cu inamicul
Islamul interzice cu strictețe perfidia și trădarea chiar și împotriva dușmanilor, după cum spune Coranul: „[...] Allah nu-i iubește pe cei haini.” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 8:58]
3. Interzice cu strictețe mutilarea cadavrelor dușmanilor
Declară mutilarea cadavrelor strict interzisă, după cum a poruncit Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): „Nu mutilați oameni!” [Muslim, 1731]
4. Interzice uciderea necombatanților, distrugerea mediului și provocarea de stricăciuni pe Pământ
La trimiterea unei expediții militare către frontierele de nord ale teritoriului roman, Abu Bakr As-Siddīq (Allah să fie mulțumit de el!), primul calif drept călăuzit și cel mai bun dintre toți companionii Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), s-a adresat liderului acesteia, Usāmah ibn Zaid (Allah să fie mulțumit de el!), zicând: „Nu lăsa armata să ucidă copii, bătrâni sau femei! Nu smulge sau arde palmieri și nu tăia pomii roditori! Nu sacrifica oi, vaci sau cămile, cu excepția a ceea ce este necesar pentru hrană! Veți da peste niște oameni care s-au retras în schituri; lăsați-i să împlinească scopul pentru care au făcut acest lucru!” [Tārikh ibn ʻAsākir, vol. 2, p. 50; At-Tabari, vol. 3]
