Categorii de femei din punct de vedere al relației lor cu un bărbat

În funcție de relația ei în raport cu bărbatul, femeia poate face parte din una dintre următoarele trei categorii:

  1. Poate fi soția sa:

În acest caz, bărbatului îi este permis să se bucure de compania ei în orice mod îi place, la fel cum și ei îi este permis să se bucure de compania lui. De fapt, Allah Preaînaltul îi descrie pe fiecare dintre ei ca fiind un „veșmânt” unul pentru celălalt, dezvăluind imaginea excelentă a unei uniuni fizice, emoționale și mentale perfecte: „[...] Ele vă sunt veșmânt vouă, iar voi le sunteți veșmânt lor [...]” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 2:187] (vezi pagina 213)

  1. O rudă apropiată cu care el nu se poate căsători niciodată în timpul vieții sale (mahram)

În această categorie se încadrează:

1 Mama și rudele feminine pe linie ascendentă (bunica din partea mamei, bunica din partea tatălui etc.).
2 Fiica și rudele feminine pe linie descendentă (nepoata, strănepoata).
3 Sora din partea ambilor părinți, sora de tată sau sora de mamă.
4 Mătușa din partea tatălui (adică sora tatălui, fie că este soră de ambii părinți sau de unul singur). În această categorie este inclusă și mătușa tatălui din partea tatălui, precum și mătușa mamei din partea tatălui.
5 Mătușa din partea mamei (adică sora mamei, fie că este soră de ambii părinți sau de unul singur). În această categorie este inclusă și mătușa tatălui din partea mamei, precum și mătușa mamei din partea mamei.
6 Fiica fratelui bun sau a fratelui din partea numai a unuia dintre părinți și rudele feminine pe linie descendentă (de exemplu, fiicele fiului fratelui).
7 Fiica surorii bune sau a surorii din partea numai a unuia dintre părinți și rudele feminine pe linie descendentă (de exemplu, fiicele fiicei surorii).
8 Soacra, indiferent dacă el încă este căsătorit cu fiica ei sau a divorțat și acelaşi lucru se impune şi pentru mama soacrei.
9 Fiica vitregă (fiica soției dintr-o căsătorie anterioară).
10 Soția fiului și rudele feminine pe line descendentă (cum este, spre exemplu, soția nepotului).
11 Mama vitregă și rudele feminine pe line ascendentă (cum este, spre exemplu, soția bunicului).
12 Femeia care l-a alăptat. «Mama după alăptare » este cea care alăptează copilul în primii doi ani de viață ai acestuia de cel puțin cinci ori câte o alăptare completă - până când copilul este sătul. Islamul îi conferă un astfel de drept prin alăptare (radāʻah).
13 «Sora după alăptare», fiica femeii care l-a alăptat. Bărbatul nu are voie să se căsătorească cu niciuna dintre rudele sale dobândite în urma alăptării, la fel cum îi sunt interzise și rudele sale de sânge. Rudele dobândite în urma alăptării includ surorile mamei după alăptare și fiicele și fiii surorii după alăptare.
  1. O femeie străină de el (ajnabiyah), care nu îi este rudă şi care îi este permisă spre căsătorie.

O astfel de femeie nu se încadrează în niciuna dintre categoriile femeilor mahram, menționate mai sus, fie că este una dintre rudele sale îndepărtate, precum verișoarele, sau nu există niciun grad de rudenie între cei doi.

Zilnic citim rapoarte noi și statistici despre cazuri de viol și relații sexuale ilicite care au dus la ruina nenumăratelor familii și societăți care nu implementează Legile lui Allah Preaînaltul.

În ceea ce privește această categorie de femei, islamul a stabilit o serie de reguli și de criterii care guvernează relația dintre ele și bărbatul musulman. Prin acestea, islamul tinde către protejarea onoarei oamenilor și blocarea tuturor căilor prin care Satana i-ar putea rătăci. Allah Preaînaltul, Cel care l-a creat pe om, știe cel mai bine ce este cel mai potrivit pentru acesta, după cum spune Coranul: „Oare El, care le-a creat, să nu ştie [toate acţiunile creaţiei Sale]? Şi El este Al-Latīf [Cel mai Blând cu robii Săi], Al-Khabīr [Atoatecunoscător al tuturor lucrurilor].” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 67:14]

Regulile care guvernează relația dintre un bărbat și femeile care îi sunt îngăduite pentru căsătorie

  1. Plecarea privirii

Musulmanul nu trebuie să se uite la alte femei sau la orice îi poate trezi dorința sexuală și nici nu trebuie să se uite la femei fără vreun scop sau vreo necesitate anume.

Allah Preaînaltul le poruncește atât femeilor, cât și bărbaților să își coboare privirea, pentru că aceasta păstrează modestia și păzește onoarea, în vreme ce privirile pătimașe duc, de regulă, către păcate, după cum spune Coranul: „Spune dreptcredincioșilor să-și plece privirile lor și să-și păzească pudoarea lor! Aceasta este mai curat pentru ei. Allah, doară, este Bineștiutor a ceea ce fac ei. ~ Și spune dreptcredincioaselor să-și plece privirile lor și să-și păzească pudoarea lor [...]” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 24:30-31]

Însă, dacă un musulman vede în mod accidental o femeie, el trebuie să își îndepărteze privirea de la ea. De altfel, prescripția de a coborî privirea include tot ceea ce duce la excitare sexuală, inclusiv scenele provocatoare care circulă pe internet și în mass-media.

  1. Modestia în vorbire

Vorbind cu o femeie străină, el trebuie să recurgă la politețe și la modestie în vorbire și să evite orice cuvânt sau gest ce pot duce la stimularea sexuală. Din acest motiv:

  • Allah Preaînaltul avertizează femeile împotriva vorbitului într-o manieră care denotă cochetărie și delicatețe atunci când se adresează bărbaților, după cum spune Coranul: „[...] Dacă sunteți pioase, nu vă arătați binevoitoare [față de bărbați] cu vorba, pentru că acela care are o boală în inima să nu poftească la voi, și spuneți vorbe potrivite!” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 33:32]
  • Allah Preaînaltul le previne împotriva utilizării mișcărilor atrăgătoare și a modului de a păși, precum și a expunerii farmecelor și a podoabelor: „[...] Și să nu lovească cu picioarele lor, astfel încât să se afle ce podoabe ascund ele! [...]” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 24:31]
  1. Cuvântul din limba arabă „khalwah”

înseamnă ca un bărbat să fie singur în compania unei femei non-mahram, într-un loc unde nimeni nu îi poate vedea. Islamul interzice strict acest lucru, deoarece, prin ispita Satanei, aceasta poate duce la relații sexuale ilicite. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Când un bărbat este singur cu o femeie, Satana este cel de-al treilea [împreună cu ei].” [At-Tirmidhi, 2165]

  1. Purtarea hijab-ului - îmbrăcămintea modestă a femeilor musulmane

Allah Preaînaltul le porunceşte doar femeilor, nu şi bărbaților, să poarte hijab, pentru că femeile, în mod particular, se bucură de o frumusețe naturală și de o atractivitate care i-ar putea împinge cu ușurință pe bărbați să cadă în păcate.

Islamul le impune femeilor să poarte hijab-ul din diverse considerente, printre care:

  • Pentru a-și putea continua misiunea în societate, în domeniul științific și academic, în cea mai bună manieră posibilă, și, în același timp, să-și păzească modestia.
  • Pentru a reduce posibilitatea tentațiilor, în scopul purificării societății, pe de o parte, și al protejării onoarei femeilor, pe de altă parte.
  • Pentru a determina bărbații care nu își coboară privirea să se controleze și să le trateze ca pe ființe umane civilizate și educate, iar nu ca pe niște obiecte sexuale care au ca scop unic tentarea și stimularea bărbaților.

Ce trebuie să acopere hijab-ul?

Allah Preaînaltul le poruncește femeilor să își acopere trupul în totalitate, cu excepția mâinilor și a feței, după cum spune Coranul: „[...] să nu-și arate gătelile lor, afară de ceea ce este pe dinafară [...]” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 24:31] Cu toate acestea, în cazul în care, datorită frumuseții lor izbitoare, tentația pare iminentă, atunci ele ar trebui să-și acopere și fața și mâinile.

Condițiile pentru un hijab corect

Femeile pot alege orice culoare și model doresc pentru hijab, atâta vreme cât următoarele condiții sunt îndeplinite:

  1. Trebuie să acopere în mod corespunzător acele părți ale corpului care trebuie ascunse în public.
  2. Trebuie să fie larg și nu strâmt pe corp, astfel încât formele trupului să nu fie expuse.
  3. Trupul nu trebuie să fie văzut prin materialul îmbrăcămintei.