Rugăciunea

Cuvântul arab «salāh», tradus de obicei ca rugăciune, înseamnă literalmente invocare. Este conexiunea pe care musulmanii o au cu Domnul și Creatorul lor și este cea mai nobilă formă de supunere totală față de Allah Preaînaltul, întoarcere la El și căutarea ajutorului și sprijinului de la El. Atunci când musulmanul stă în fața Domnului său în rugăciune, mintea sa este cuprinsă de liniște. El înțelege adevărata valoare a acestei vieți, recunoaște măreția Domnului său și mila imensă pe care El i-a arătat-o. Această rugăciune îl va îndemna apoi să adere la principiile Legii Divine și să ocolească nedreptatea, indecența și faptele rele, după cum spune Coranul: „[...] rugăciunea [as-salāh] împiedică de la ceea ce este ruşinos şi de la faptele nedrepte [...]” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 29:45]

Poziţia şi virtuţile rugăciunii în islam

Rugăciunea (salāh) este, fără îndoială, cel mai măreţ şi important act de adorare. Este un act de adorare care implică nu numai corpul, ci şi inima, mintea şi limba. Importanța sa incomensurabilă poate fi percepută printr-un număr de aspecte, dintre care enumerăm:

Ocupă locul cel mai măreț în islam

1. Este cel de-al doilea stâlp al islamului așa cum a spus Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): „Islamul a fost construit pe cinci stâlpi: mărturisirea că nu există nicio divinitate demnă de adorare în afară de Allah și că Mohammed este Trimisul lui Allah, efectuarea rugăciunii, plata carităţii anuale obligatorii, Pelerinajul la Casă și postul din luna Ramadan.” [Al-Bukhari, 8; Muslim, 16] Acești stâlpi sunt fundația pe care este ferm înființat islamul, iar un stâlp este un pilon de rezistență folosit pentru a susține o clădire fără de care aceasta s-ar prăbuși.
2. Dovezi din textul Coranului și din Tradițiile Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) indică faptul că îndeplinirea rugăciunii este actul de adorare prin care musulmanii se deosebesc de nemusulmani. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Între om și căderea în shirk și necredință se află abandonarea rugăciunii.” [Muslim, 82] El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a mai spus: „Ceea ce ne diferențiază de politeiști este efectuarea rugăciunii. Așadar, cine părăsește rugăciunea este un necredincios.” [At-Tirmidhi, 2621; An-Nasa’i, 463]
3. Allah Preaînaltul le poruncește credincioșilor să efectueze rugăciunea în orice împrejurări, fie că sunt rezidenți sau călători, pe timp de pace război, când sunt bolnavi sau când sunt sănătoși, în funcție de posibilitatea lor. Coranul spune: „Împliniți cu sârguință rugăciunile [...]” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 2:238] Allah Cel Atotputernic îi descrie pe robii Săi credincioși ca fiind: „Cei ca efectuează rugăciunile în mod complet.” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 23:9]

Virtuțile rugăciunii

Allah Preaînaltul le poruncește credincioșilor să efectueze rugăciunea în toate împrejurările, chiar și în vremuri de război sau de dezastre naturale.

Dovezile textuale din Nobilul Coran și din Tradițiile Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) atestă numeroasele virtuți ale rugăciunii. Următoarele sunt câteva dintre ele:

1. Șterge păcatele minore, așa cum a spus Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): „Cele cinci rugăciuni zilnice și rugăciunea de vineri până la următoarea rugăciune de vineri șterg toate păcatele minore care au fost comise între ele, atât timp cât sunt evitate păcatele majore.” [Muslim, 233; At-Tirmidhi, 214]
2. Este o lumină care însuflețește viața musulmanului, îl călăuzește către ceea ce este bun și îl ține departe de rău, așa cum spune Coranul: „[...] Rugăciunea [as-salāh] împiedică de la faptele nedrepte [...]” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 29:45] Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Rugăciunea este o lumină.” [Muslim, 223]
3. Va fi primul lucru despre care oamenii vor fi întrebați în Ziua de Apoi. Dacă va fi acceptată, toate celelalte fapte vor fi acceptate, iar dacă va fi respinsă, niciun alt lucru nu va fi acceptat de la ei, după cum a spus Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): „Primul lucru despre care robul lui Allah va fi întrebat în Ziua Judecății va fi rugăciunea. Dacă ea este acceptată, toate faptele lui vor fi acceptate, dar dacă nu va fi acceptată, atunci niciuna dintre faptele sale nu va fi acceptată.” [At-Tirmidhi, An-Nasa’i, Abu Dawud şi Ibn Majah]

Pentru cine este obligatorie rugăciunea?

Este obligatoriu pentru fiecare adult musulman, și sănătos psihic, bărbat sau femeie, să efectueze rugăciunea. Cu toate acestea, femeile aflate la menstruație sau cele care se află în perioada sângerării post-partum sunt scutite de efectuarea rugăciunilor obligatorii și nu trebuie să recupereze rugăciunile pierdute, după încetarea sângerării și după ce s-au purificat. (vezi pagina 98)

Maturitatea sau pubertatea poate fi semnalată de următorii factori:

Care sunt condițiile rugăciunii (Shurūt As-Salāh)?

1. Îndepărtarea impurităților fizice și a impurității rituale (Vezi pagina 93)
2. Acoperirea ‘aurah (părțile corpului care trebuie acoperite)

‘Aurah trebuie acoperită cu haine ce nu sunt nici strâmte, nici scurte și nici transparente.

‘Aurah în timpul rugăciunii este de trei feluri:

Pentru o femeie ajunsă la vârsta maturității: tot trupul său este considerat a fi ‘aurah, în afară de mâinile și de fața ei.

Pentru un copil: ‘aurah în acest caz este reprezentată de părțile intime și de fese.

Pentru un bărbat: ‘aurah este reprezentată de partea corpului de la buric și până la genunchi.

Allah Preaînaltul spune în Nobilul Coran: „O, fii ai lui Adam! Luați-vă gătelile voastre la toate locurile de rugăciune! [...]” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 7:31] De fapt, acoperirea ‘aurah este criteriul minim pentru a se îmbrăca frumos.

Atunci când o femeie musulmană se roagă, ea trebuie să își acopere tot trupul, cu excepția feței și a mâinilor.

3. Îndreptarea către qiblah

Allah Preaînaltul spune: „Și de oriunde ai pleca, îndreaptă-ți fața către Moscheea Al-Haram [din Mecca] [...]” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 2:149]

> „[...] Rugăciunea [as-salāh] este orânduită pentru dreptcredincioși la timpuri hotărâte!” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 4:103].

• Direcția spre care se îndreaptă musulmanii în rugăciune (qiblah) este Kaʻbah, o construcție cubică aflată în interiorul Moscheii Sfinte din Mecca, construită inițial de Avraam (Pacea fie asupra sa!) și la care Profeții (Pacea fie asupra lor!) au făcut Pelerinaj. Într-adevăr, ea este o construcție care nu poate să facă nici bine, nici rău, însă Allah Preaînaltul le poruncește musulmanilor să se îndrepte către ea în rugăciune, pentru a le servi drept cadru și punct unitar.
• Musulmanului i se cere să stea cu fața către Kaʻbah dacă o poate vedea. Însă, dacă este departe de ea și nu o poate vedea, spre exemplu, într-o altă țară, el se poate îndrepta spre direcția orașului Mecca. Rugăciunea este considerată validă chiar și cu mici deviații de la qiblah, conform cuvintelor Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): „Direcția cuprinsă între Est și Vest este considerată qiblah [adică, fiecare musulman ar trebui să caute direcția corectă pentru rugăciune; dar, dacă greșește și se îndreaptă puțin mai la dreapta sau mai la stânga, rugăciunea lui este considerată valabilă].” [At-Tirmidhi, 342]
• Dacă nu este cu putință să se îndrepte către qiblah, din cauza unei boli, spre exemplu, atunci credinciosul este scutit de la aceasta, așa cum toate actele și acțiunile obligatorii sunt abrogate în cazul imposibilității, după cum spune Coranul: „Aşadar, temeți-vă de Allah cât de mult puteţi! [...]” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 64:16]

4. Intrarea timpului de rugăciune

Rugăciunea nu va fi validă dacă este făcută înainte să înceapă timpul destinat ei, iar întârzierea rugăciunii peste timpul destinat ei este total interzisă. Coranul spune: „[...] Rugăciunea [as-salāh] este orânduită pentru dreptcredincioși la timpuri hotărâte!” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 4:103]

Trebuie subliniate următoarele aspecte:

• Cel mai bine este să efectuăm rugăciunea imediat ce timpul destinat ei a început.
• Rugăciunea trebuie oferită la momentul stabilit pentru ea şi este un păcat întârzierea acesteia, indiferent de motiv.
• Dacă, uitând sau dormind, am pierdut o rugăciune și timpul ei a expirat, ea trebuie efectuată imediat ce ne aducem aminte sau ne trezim din somn.

Cele cinci rugăciuni zilnice obligatorii și timpul lor

Allah Preaînaltul le-a prescris tuturor musulmanilor cinci rugăciuni într-o zi și o noapte și a menționat timpul specific al fiecăreia dintre aceste rugăciuni în parte.

Rugăciunea din zorii zilei (Salātu-l-Fajr): este alcătuită din două unități de rugăciune (rakaʻāt, singular rakʻah). Timpul ei începe odată cu revărsatul zorilor și se termină la răsăritul soarelui.

Rugăciunea de amiază (Salātu-d-Dhuhr): este alcătuită din patru unități de rugăciune. Timpul ei începe când soarele coboară din mijlocul cerului spre vest și se termină când umbra unui obiect este egală cu obiectul în sine.

Rugăciunea de după-amiază (Salātu-l-ʻAsr): este alcătuită din patru unități de rugăciune, iar timpul ei începe de la sfârșitul intervalului pentru rugăciunea de amiază și se încheie la apusul soarelui. Așadar, dacă umbra unui obiect este egală cu obiectul în sine, timpul pentru rugăciunea de amiază ia sfârșit și începe cel pentru rugăciunea de după-amiază. Musulmanii trebuie să se roage înainte ca soarele să înceapă a-și pierde intensitatea și a deveni galben.

Rugăciunea de la apus (Salātu-l-Maghrib): este alcătuită din trei unități de rugăciune, iar timpul ei începe la apusul soarelui, atunci când soarele dispare complet de la orizont și se sfârșește odată cu dispariția roșeții (crepusculul de seară) la orizontul de vest.

Rugăciunea de seară (Salātu-l-Isha): este alcătuită din patru unități de rugăciune, timpul ei începe atunci când crepusculul de seară a dispărut complet și ține până la miezul nopții. Cu toate acestea, poate fi efectuată, în caz de nevoie, atât timp cât motivul întârzierii ei este acceptat în islam, până înainte de revărsatul zorilor.

Musulmanii pot folosi orare de rugăciune și nu este necesar ca fiecare să calculeze intervalele pentru rugăciune.

Locul de rugăciune

Islamul le poruncește bărbaților să efectueze rugăciunea în congregație și îi îndeamnă să meargă la moschee pentru aceasta. Moscheea constituie un forum social pentru musulmani. Rugăciunea în congregație sporește și cimentează legăturile de fraternitate, comuniunea și coeziunea dintre credincioși. De fapt, islamul promite o răsplată sporită celor care se alătură rugăciunii în congregație, conform cuvintelor Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): „Răsplata pentru rugăciunea oferită în congregație este de douăzeci și șapte de ori mai mare decât aceea pentru rugăciunea oferită de unul singur.” [Al-Bukhari, 619; Muslim, 650; Ahmad, 5921]

Cu toate acestea, rugăciunea poate fi efectuată oriunde. Aceasta este una dintre binecuvântările pe care Allah Preaînaltul ni le-a dăruit, făcând religia ușoară și practică. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Pământul a fost făcut loc de rugăciune pentru mine și este pur [adică se poate folosi pentru împlinirea abluțiunii uscate – tayammum – atunci când apa nu este disponibilă sau când nu poate fi folosită]. Așadar, orice membru al comunității se poate ruga oriunde s-ar afla, în momentul în care a intrat timpul pentru rugăciune.” [Al-Bukhari, 328; Muslim, 521]

Criterii ce trebuie îndeplinite pentru locul de rugăciune

Islamul prevede ca locul unde intenționăm să efectuăm rugăciunea să fie curat și pur, așa cum spune Coranul: „[…] am încheiat cu Avraam și Ismail legământ [cerându-le]: «Curățați Casa Mea pentru cei care o înconjoară și cei care se retrag pioși în Ea, și cei care fac rugăciunea și se prosternează!»” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 2:125]

Ca regulă generală, locul unde intenționăm să ne rugăm trebuie să fie curat și pur, acesta fiind considerat astfel atât timp cât este clar și nu există nicio urmă de îndoială că a fost murdărit de ceva impur. Astfel, dacă nu există nimic care să facă acel loc impur, el trebuie considerat curat și ne putem ruga acolo fără a fi necesar să folosim un covoraș pentru rugăciune.

Există o serie de criterii și condiții care trebuie îndeplinite pentru ca un loc anume să fie adecvat pentru rugăciune. Printre acestea amintim:

1. Nu trebuie să ne rugăm într-un loc unde îi putem deranja pe ceilalți, aşa cum sunt locurile publice aglomerate, pasajele sau locurile unde statul în picioare sau șezutul nu sunt permise, deoarece putem crea aglomerație și stârni o serie de inconveniente. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Nu trebuie nici să aducem daune cuiva, nici să ne pricinuim daune unii celorlalți.” [Ibn Majah, 2340; Musnad Ahmad, 2865]
2. Locul respectiv nu trebuie să fie înconjurat de lucruri care distrag atenția, aşa cum sunt imaginile, zgomotul puternic sau muzica.
3. Rugăciunea nu trebuie efectuată în locurile unde actele de adorare sunt batjocorite, aşa cum sunt locurile unde se află oameni beți sau fanatici. Allah Cel Atotputernic le interzice musulmanilor să batjocorească divinitățile false ale nemusulmanilor, pentru ca aceștia, în ignoranța lor, să nu Îl ponegrească pe Allah, drept răzbunare: „Nu-i insultaţi pe aceia care sunt invocați în afară de Allah, că să nu-L ocărască ei pe Allah, întru dușmănie și nepricepere! [...]” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 6:108]
4. Rugăciunea nu trebuie efectuată în locurile special desemnate pentru comiterea de păcate, aşa cum sunt sălile de bal și cluburile de noapte.

Locul pentru rugăciune