Efectuarea rugăciunii

Intenția Intenția (niyah) este una dintre condițiile rugăciunii, fără de care rugăciunea nu va fi validă. Intenția este scopul pentru care este efectuată rugăciunea. Înainte de a efectua rugăciunea, trebuie să avem în inima noastră intenția de a oferi acea rugăciune, cum ar fi, spre exemplu, rugăciunea de seară sau rugăciunea de noapte, cu scopul de a-L adora pe Allah Preaînaltul. Musulmanul nu trebuie să pronunțe intenția, aceasta fiind o greșeală, pentru că nici Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și nici nobilii săi companioni (Allah să fie mulţumit de ei!) nu au rostit-o vreodată.
El stă drept în picioare, ridicând mâinile la nivelul umerilor sau puțin mai sus, cu palmele în direcția qiblah, rostind în același timp „Allahu Akbar!” (Allah este Prea Măreţ!).

Takbīr-ul (care este expresia în limba arabă „Allahu Akbar”) reprezintă o modalitate de preamărire și slăvire a lui Allah Preaînaltul. Într-adevăr, Allah este mai Măreţ decât orice și oricine. El este mai Măreţ decât durata acestei lumi, cu toate dorințele ei efemere. Când rostim takbīr-ul, renunțăm la preocupările lumești și la dorințele pământești și ne întoarcem către Allah, Cel Preaînalt, Preaslăvitul, cu cel mai mare respect și cu profundă umilință.

Apoi pune mâna dreaptă peste mâna stângă, ținându-le pe amândouă pe piept. Ori de câte ori stăm drepți în rugăciune, păstrăm această postură.
Apoi spune ruga de deschidere: “Subhānak-Allāhumma ua bi hamdika, ua tabāraka-asmuka, ua ta’ālā geadduka, ua lā ilāha ghayruka!” (O, Allah, Mărire Ție, Ție ți se cuvine toată Slava, binecuvântat este Numele Tău, Slăvită este Măreția Ta, și nu există niciun Dumnezeu în afară de Tine!). Această rugă este recomandată, însă nu este obligatorie.
Apoi spune: „Audhu billahi min-ash-sheitan-ir-rajīm!” (Caut protecţia lui Allah de Satana, cel lipsit de Mila Sa!)
Apoi spune: „Bismi-llah-ir--Rahman-ir-Rahīm” (În Numele lui Allah, Preamilostivul, Prea Îndurătorul).
Apoi recită Surat Al-Fātihah, cea mai măreață Sură din Nobilul Coran.

Allah Preaînaltul îi reamintește Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) binecuvântarea trimisă de El asupra sa prin revelarea acestei Sure: „Noi ți-am dat șapte versete ce se repetă și Coranul cel măreț.” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 15:87]
Musulmanul trebuie să o învețe pe de rost, întrucât recitarea ei în rugăciune constituie unul dintre stâlpii acesteia pentru cei care se roagă singuri sau în spatele unui imam în rugăciunile în care versetele coranice sunt recitate cu voce scăzută, aşa cum se întâmplă la rugăciunea de amiază și la rugăciunea de după-amiază.

după recitarea Surei Al-Fātihah sau după ce ascultă recitarea imamului, va spune: „Amin!”, ceea ce înseamnă „O, Allah, răspunde rugăciunilor mele!”
După recitarea Surei Al-Fātihah, recită o altă Sură sau alte versete din Coran. În a treia și a patra unitate de rugăciune se recită doar Surat Al-Fātihah.

Surat Al-Fātihah și orice alte versete din Nobilul Coran recitate după aceasta sunt în mod normal spuse cu voce tare în rugăciunea de dimineață (Fajr), primele două rakaʻāt din rugăciunea de apus (Maghrib) și primele două rakaʻāt din rugăciunea de seară (Isha). Cât despre rugăciunile de amiază (Dhuhr) și de după-amiază (‘Asr), recitarea se face cu voce scăzută.
Toate rugile și invocările sunt rostite, de obicei, cu voce scăzută.

Apoi spune takbīr în timp ce ridică mâinile până la nivelul umerilor sau puțin mai sus de aceștia, cu palmele orientate către qiblah, întocmai ca la primul takbīr.
Apoi face plecăciunea, coborând capul și spatele și menținându-le drepte, până la formarea unui unghi drept, punând palmele pe genunchi. În timp ce rămâne în această poziție, numită rukūʿ, spune de 3 ori: „Subhāna rabbi-al-ʿadhim (Slavă Domnului meu, Cel Atotputernic). Este obligatoriu să spunem aceasta doar o dată, dar este recomandat să o spunem de trei ori. În această postură, trebuie să îi aducem laudă și preamărire lui Allah Preaînaltul.

„Subhāna rabbi-al-ʿadhim”: mărturisesc că Allah este lipsit de orice defect și recunosc perfecțiunea Sa absolută. Rostim cuvintele Subhāna rabbi-al-ʿadhim în timpul plecăciunii, cu umilință și cu supunere totală față de Allah, Cel Atotputernic.

În timp ce revine la poziția inițială - stând drept în picioare - ridică mâinile la nivelul umerilor sau puțin deasupra lor, cu palmele îndreptate către qiblah, spunând: „Samiʿ Allahu liman hamidah” (Allah îl aude pe cel care-L slăveşte). El spune acest lucru numai dacă se roagă singur sau dacă este conducătorul rugăciunii în congregație (imam). Apoi, fiecare persoană în parte spune: Rabbanā ua laka-l-hamd (Domnul nostru, Ție Ți se cuvine toată lauda). După aceasta, este recomandat să spunem: Hamdan katiran tayyiban mubārakan fihi. Mil’a-ssamāuāti ua mil’a-l-ardi ua mil’a mā shi’ta min shay’in baʿd (O slavă abundentă, frumoasă și binecuvântată. O slavă ce umple Cerurile, Pământul și tot ceea ce Tu vrei peste acestea).

Apoi rostește takbīr și se prosternează, atingând podeaua cu degetele ambelor picioare, genunchii, palmele, fruntea și nasul. Este recomandat ca brațele să nu fie aduse foarte aproape de părțile laterale ale corpului și abdomenul să nu fie lipit de coapse, asigurându-ne că antebrațele nu ating podeaua.
În această poziție, numită sujūd, el spune: Subhāna Rabbiya-l-‘A’lā (Slavă Domnului meu, Cel Preaînalt). Este obligatoriu să spunem aceasta doar o singură dată, însă este recomandat să o rostim de trei ori. Poziția de prosternare (sujūd) este întruchiparea stării celei mai nobile, în care rugile trebuie îndreptate către Allah Cel Atotputernic. Astfel, după recitarea rugii obligatorii menționate mai sus, musulmanul este sfătuit să Îl invoce pe Allah, cu umilință și sinceritate, cerându-I ceea ce își dorește, atât pentru această viață, cât și pentru Viața de Apoi. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Robul este cel mai aproape de Domnul său atunci când se prosternează [în rugăciune]. Așadar, invocați-L pe Allah cu stăruință [în această poziție].” [Muslim, 482]

Subhāna Rabbiya-l-‘A’lā înseamnă: mărturisesc că Allah, Cel Preaînalt, Cel Atotputernic, Cel aflat deasupra Cerurilor, este lipsit de orice defect. Această mărturisire îi reamintește celui care Îl adoră și se prosternează cu umilință înaintea lui Allah de diferența dintre el și Creatorul său, Preaînaltul, îndemnându-l să I se supună Lui cu umilință.

Apoi, recită takbīr și se așază între cele două prosternări. Este recomandat să ne așezăm pe piciorul stâng, păstrând piciorul drept vertical cu degetele îndoite, îndreptate spre qiblah și să punem palmele pe coapse, aproape de genunchi.

De fapt, de fiecare dată când ne așezăm în timpul rugăciunii trebuie să o facem în acest fel, cu excepția posturii adoptate în timpul recitării tashahhud-ului final, când este recomandat să stăm cu fesa stângă pe podea, piciorul drept plasat vertical, cu degetele îndoite, îndreptate spre qiblah, iar piciorul stâng așezat, pe partea sa laterală, ieșind de sub piciorul drept.
Dacă, din cauza unor dureri de genunchi sau pentru că nu suntem obișnuiți cu aceste poziții, nu putem sta în acest mod pentru primul sau al doilea tashahhud, atunci este permis să ne așezăm într-un mod similar, dar mai confortabil.

Între cele două prosternări, spune: Rabbi-ighfir li (O, Domnul meu, iartă-mă!), de trei ori.
Apoi recită takbīr și se prosternează în același fel ca și înainte. Aceasta încheie o unitate (rakʿah) de rugăciune.
Apoi, revine la poziția stând în picioare, pentru a doua unitate, recitând takbīr.
A doua unitate de rugăciune se efectuează exact în același mod ca prima.
După a doua prosternare din a doua unitate de rugăciune, așezat pe podea, recită primul tashahhud: „At-tahiyyātu li-llahi ua-s-salauātu ua-t-tayyibatu. As-salāmu ‘alaika ayyuha-n-nabiyyu ua rahmatu Allahi ua barakatuh. As-salāmu ʿaleyna ua ‘alā‘ibādi-llahi-s-sālihīn. Ash-hadu an laa ilāha illa Allah ua ash-hadu anna Mohammedan ‘abduhu ua rasūluh.” (Toate salutările sunt pentru Allah, toate actele de slăvire și faptele bune sunt pentru El. Pacea, mila si binecuvântarea lui Allah fie asupra ta, o, Profetule. Pacea fie asupra noastră și asupra tuturor robilor drepți ai lui Allah. Mărturisesc că nu există alt dumnezeu demn de adorare în afară de Allah și mărturisesc că Mohammed este Robul și Trimisul Său.)
Apoi se ridică în picioare, rostind takbīr și continuă cu restul unităților de rugăciune, dacă rugăciunea este formată din trei unități (Maghrib) sau patru unități (Dhuhr, ʻAsr și Isha). În a treia și a patra unitate, recităm doar Surat Al-Fātihah.

Dacă rugăciunea este formată din două unități de rugăciune (Fajr), rostim tashahhud-ul final.

În ultima unitate de rugăciune, după cea de a doua prosternare, așezați jos, recităm tashahhud-ul final. Acesta cuprinde primul tashahhud menționat mai sus, urmat de: „Allāhumma sālli ‘alā Mohammed ua ‘alā āli Mohammed, kamā sallaita ‘alā Ibrāhīm ua ‘alā āli Ibrāhīm‘innaka Hamīdun Magid. Allāhumma bārik ‘alā Mohammed ua ’alā āli Mohammed kamā bārakta ’alā Ibrāhīm ua ’alā āli Ibrāhīm innaka Hamīdun Magid.”

(O, Allah, trimite slava Ta asupra lui Mohammed și asupra familiei lui Mohammed, așa cum ai trimis slava Ta asupra lui Ibrāhīm (Avraam) și asupra familiei lui Ibrāhīm (Avraam)! Cu adevărat, Tu ești plin de slavă și măreție. O, Allah, trimite binecuvântarea Ta asupra lui Mohammed și asupra familiei lui Mohammed, așa cum ai trimis binecuvântări asupra lui Ibrāhīm (Avraam) și asupra familiei lui Ibrāhīm (Avraam)! Cu adevărat, Tu ești plin de slavă și măreție.) După aceasta, este recomandată recitarea următoarei rugi: Allāhumma inni ʿaudhu bika min adhābi Jahānnam, ua min adhāb-il-qabri, ua min fitnat-il-mahyā ua-l-mamāti, ua min fitnat-il-masīh-ad-Dajjal (O, Allah, caut adăpost la Tine de pedeapsa Focului, de chinul din mormânt, de încercările vieții și ale morții și de amăgirea lui Mesia cel fals [Anticristul]). Apoi, poate cere de la Allah Preaînaltul orice dorește.

La final, își întoarce fața spre partea dreaptă, spunând: As-salāmu aleikum ua rahmatu Allah (Pacea și mila lui Allah fie asupra voastră!). Apoi, își întoarce fața către stânga și spune același lucru.

Cu acest salut, el își încheie rugăciunea, conform cuvintelor Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): „Rugăciunea începe cu takbīr și se încheie cu taslīm.” [Abu Dawud, 61;At-Tirmidhi, 3] Takbīr se referă la cuvintele Allahu Akbar (Allah este Prea Măreţ), iar taslīm face referire la rostirea cuvintelor As salāmu aleikum ua rahmatu Allah (Pacea și mila lui Allah fie asupra voastră!).

Se recomandă ca musulmanul să recite următoarele rugi după finalizarea oricăreia dintre cele cinci rugăciuni zilnice obligatorii:
1. Astaghfiru Llah (Caut iertarea lui Allah) de trei ori.
2. Allāhumma Anta-s-Salām, ua minka-s-Salām, tabārakta yā da-l-gealāli ua-l-ikrām (O, Allah, Tu ești mai presus de orice imperfecțiune și de la Tine vine pacea. Slăvit ești Tu, o, Posesor al Măreției și al Cinstei!). Allāhumma lā māniʻa li mā aʻtayta, ua lā muʻatiya li mā manaʻta, ua lā yanfaʻu dha-l-geaddi, minka-l-geadd (O, Allah, nimeni nu poate opri ceea ce Tu ai dăruit și nimeni nu poate dărui ceea ce Tu ai oprit, iar celui puternic nu îi este de niciun folos puterea împotriva Ta!).
3. Subhān Allah (Slavă lui Allah) de 33 de ori, Al-hamdu li-Llah (Laudă lui Allah) de 33 de ori și Allahu Akbar (Allah este Prea Măreţ) de 33 de ori. Se împlinește totalul de o sută spunând: Lā ilāha illa Allah, uahdahu lā shariyka lahu, lahu-l-mulku, ua lahu-l-hamdu, ua Hua ‘ala kulli shay’in qadīr (Nu există nicio divinitate demnă de adorare în afară de Allah, Unicul, care nu are niciun partener; a Lui este Împărăția și Slava și El este cu putere peste toate).

Explicarea versetelor din Surat Al-Fātihah

„Toată Slava şi Mulţumirea Îi aparţin [doar] lui Allah, Domnul tuturor lumilor.” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 1:2] Îl preamăresc pe Allah și laudă toate Atributele Sale, actele și binecuvântările aparente și ascunse, cu dragostea și adorarea care I se cuvin. Rabb (tradus aici „Domn”) se referă la Allah Cel Atotputernic, Creatorul, Domnul, Cel care îi înzestrează pe robii Săi cu cele de trebuință și Orânduitorul. Cuvântul „lumilor” se referă la tot ceea ce există în afară de Allah Preaînaltul și include, printre altele, lumea ființelor umane, cea a djinnilor, cea a îngerilor și cea a animalelor.

„Ar-Rahman [Preamilostivul], Ar-Rahīm [Prea Îndurătorul].” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 1:3] Ar-Rahman (Preamilostivul) și Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul) sunt două dintre Numele lui Allah. Sensul numelui de Ar-Rahman este mai cuprinzător, întrucât în Mila lui Allah sunt incluși atât credincioșii, cât și necredincioșii, în vreme ce Ar-Rahīm se referă în mod specific numai la cei credincioși.

„Suveranul şi Stăpânul Zilei Recompensei” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 1:4] El este Singurul Judecător în Ziua Judecății. Această afirmaţie le amintește credincioșilor de Ziua de Apoi și îi îndeamnă să facă fapte bune.

„[Doar] Pe Tine Te adorăm şi [doar] la Tine cerem ajutor şi sprijin” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 1:5] Noi numai pe Tine te adorăm și nu asociem pe nimeni cu Tine în adorare. Căutăm, de asemenea, numai ajutorul și sprijinul Tău în toate chestiunile noastre, pentru că puterea de decizie Îți revine integral numai Ție.

„Călăuzeşte-ne pe noi către As-Sirāt Al-Mustakīm [calea cea dreaptă, islamul].” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 1:6] Arată-ne Calea cea Dreaptă și ajută-ne să aderăm la ea până la întâlnirea cu Tine. Calea cea Dreaptă (As-Sirāt Al-Mustakīm) nu este altceva decât islamul, religia clară care conduce către Mulțumirea lui Allah și către Paradis. Cel care ne-a îndrumat către ea a fost tocmai Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa !), Pecetea Profeților, iar fericirea deplină a omului nu poate fi atinsă decât prin aderarea la această religie.

„Calea celor asupra cărora Tu ai revărsat Îndurarea Ta [...]” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 1:7]Aceasta este calea către care Tu ai călăuzit Profeții, oamenii drepți care cunosc adevărul și îl urmează.

„[...] şi nu a celor care au câștigat Mânia Ta , nici a celor care au rătăcit.” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 1:7] Ține-ne departe de calea celor pe care Tu Te-ai mâniat (evreii), pentru că ei știu adevărul, dar au ales să nu-l urmeze și, de asemenea, ţine-ne departe de calea celor care au pierdut calea către adevăr (creștinii) din cauza modificărilor pe care le-au făcut în religia lor și în învățăturile lui Isus (Pacea fie asupra sa!).

Ce ar trebui să facă o persoană care nu știe pe de rost Surat Al-Fātihah și nici invocările obligatorii ce trebuie spuse în timpul rugăciunii?

Noul musulman care nu știe Surat Al-Fātihah și nici invocările obligatorii ce trebuie spuse în timpul rugăciunii trebuie să:

Facă tot posibilul să memoreze rugile obligatorii din rugăciune, pentru că rugăciunea nu va fi validă decât prin recitarea acestor invocări în limba arabă. Aceste rugi sunt: Surat Al-Fātihah, Allahu Akbar (Allah este Prea Măreţ), Subhāna Rabbi-al-ʻAdhim (Slavă Domnului meu, Cel Atotputernic), Samiʻa Allahu li man hamidah (Allah Îl aude pe cel care Îl slăveşte), Rabbanā ua laka-l-hamd (Domnul nostru, Ție ți se cuvine toată Slava), Subhāna rabbia-l-‘A’lā (Slavă Domnului meu, Cel Preaînalt), Rabbi-ighfir li, (O, Allah, iartă-mă!), primul tashahhud, tashahhud-ul final și As salāmu aleikum ua rahmatu Allah (Pacea și mila lui Allah fie asupra voastră!).
Înainte de a memora toate aceste enunțuri, noul musulman trebuie să repete în rugăciune, atât cât este capabil, pe acelea pe care a reușit să le rețină și să recite orice parte din Surat Al-Fātihah a reușit să memoreze, recitată în mod normal stând drept, după cum ni se spune în Coran: „Aşadar, temeți-vă de Allah cât de mult puteţi [...]” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 64:16]
Este obligatoriu ca, în această perioadă, să participe la rugăciunile în congregație, pe de-o parte pentru a încerca să își perfecționeze rugăciunile, iar pe de altă parte pentru că imam-ul care conduce rugăciunea compensează o parte din lipsurile care ar putea exista în rugăciunea celor care se roagă în spatele lui.