Smerenia și atenția în timpul rugăciunii

Smerenia și atenția (khushuʻ) constituie esența rugăciunii și presupune concentrare profundă și smerenie totală în faţa lui Allah Cel Atotputernic, credinciosul încercând din răsputeri să se concentreze și să înțeleagă versetele coranice și invocările recitate în rugăciune.

Fiind unul dintre cele mai merituoase acte de adorare, Allah Preaînaltul îl consideră a fi una dintre trăsăturile distinctive ale credincioșilor: „Fără îndoială că izbândesc și sunt fericiți dreptcredincioșii, ~ Care sunt smeriți în rugăciunea lor.” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 23:1-2]

Cei care își concentrează atenția în timpul rugăciunii simt gustul dulce al credinței și al adorării, întocmai cum ne-a spus Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): „Rugăciunea este sursa celei mai mari fericiri pentru mine.” [An-Nasa’i, 3940]

Cum putem atinge khushuʻ în timpul rugăciunii

Există o serie de metode care ajută la inducerea acestei stări de smerenie și atenție în rugăciune, printre care și următoarele:

  1. Pregătirea pentru rugăciune

Acest lucru poate fi atins prin a merge devreme la moschee (pentru bărbați), îndeplinirea actelor și a acțiunilor recomandate înainte de rugăciune, purtatul hainelor corespunzătoare și mersul către moschee într-o manieră demnă.

  1. Îndepărtarea factorilor perturbatori

Credinciosul nu trebuie să înceapă rugăciunea atât timp cât există unele impedimente care îi pot distrage atenția și îi pot afecta gradul de concentrare, aşa cum sunt imaginile, zgomotele puternice, nevoile fiziologice, foamea și setea după ce masa a fost servită. Îndepărtând astfel de factori perturbatori, mintea își capătă liniștea care deschide calea către o concentrare mai bună în timpul acestui măreț act de adorare.

  1. Tuma’ninah (a acorda fiecărei posturi din rugăciune timpul necesar, fără a se grăbi)

Termenul tuma’ninah nu are un echivalent în limba română. El înseamnă, în mare, evitarea grabei și executarea mișcărilor pe îndelete, fără a trece de la o poziție la alta în grabă, ci așteptând ca oasele să se așeze corect în fiecare dintre pozițiile adoptate. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu s-a rugat niciodată în grabă. El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) efectua în mod perfect toate mișcările și pozițiile și nu trecea de la o poziție la alta până ce oasele nu se așezau în mod corespunzător. El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obișnuia să le poruncească acelora dintre companioni (Allah să fie mulţumit de ei!) care se grăbeau când se rugau să se roage într-un ritm mai lent și să prelungească fiecare poziție până când acestea erau executate în mod corect. El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu agrea graba în rugăciune și a spus că rugăciunea în grabă este similară ciugulitului ciorilor.

La un moment dat, el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a spus companionilor săi (Allah să fie mulţumit de ei!): „«Cel mai rău hoț este acela care fură din propria rugăciune». Aceștia l-au întrebat: «O, Mesager al lui Allah, cum poate cineva să fure din propria rugăciune?» El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a răspuns: «Prin a nu executa corect plecăciunea și prosternarea»” [Ahmad, 22642]

Cei care efectuează rugăciunea în grabă nu pot atinge concentrarea adâncă și smerenia totală în fața lui Allah Cel Atotputernic, deoarece graba afectează atenția și smerenia în rugăciune, micșorând răsplata ei.

  1. Contemplarea asupra Măreției lui Allah

Trebuie să medităm asupra Măreției Creatorului nostru, să recunoaștem Perfecțiunea Sa și să conștientizăm propriile noastre slăbiciuni și defecte. Acest lucru face să crească adorarea noastră pentru Allah Preaînaltul și ne face să Îl invocăm, plini de smerenie și de fermitate, cerându-I cele de trebuință. Trebuie, de asemenea, să avem în vedere fericirea eternă pe care Allah Preaînaltul a pregătit-o pentru robii Săi credincioși și pedeapsa cruntă pe care le-a pregătit-o necredincioșilor. Trebuie să ne gândim la Ziua în care vom sta în fața lui Allah Preaînaltul pentru Judecata finală.

Allah Preaînaltul spune în Nobilul Coran că aceia care fac aceste lucruri sunt cei care, într-adevăr, sunt siguri de întâlnirea lor cu El: „Căutați liman în răbdare și în rugăciune [as-salāh]! [Într-adevăr] ea este anevoioasă, însă nu pentru cei care cred, ~ Care cred că îl vor întâlni pe Domnul lor și că la El se vor întoarce.” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 2:45-46]

Cu cât suntem mai conștienți de faptul că Allah Preaînaltul ne aude, ne dăruiește și ne răspunde la rugăciuni, cu atât devenim mai umili în rugăciunea noastră.

  1. Reflectarea asupra versetelor din Nobilul Coran și a celorlalte rugi rostite în timpul rugăciunii și răspunsul la ele

Nobilul Coran a fost revelat pentru a se medita asupra versetelor sale, după cum spune Allah Preaînaltul: „[Iată] o Carte binecuvântată pe care Noi ți-am trimis-o, pentru ca ei să ia aminte la versetele ei și pentru ca cei care au pricepere să chibzuiască!” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 38:29] Acest lucru nu se poate întâmpla dacă nu cunoaștem sensul invocărilor și al rugilor, precum și al versetelor din Nobilul Coran pe care le recităm în rugăciune. Meditarea asupra înțelesului a ceea ce recităm, precum și asupra propriei condiții vor crește, fără îndoială, concentrarea și smerenia în rugăciune și chiar vor aduce lacrimi în ochii celui care se roagă și îl vor încânta. Această implicare emoțională devine tot mai clară cu fiecare verset ascultat, așa cum spune Coranul: „Și aceia care atunci când le sunt pomenite semnele Domnului lor, nu se apleacă asupra lor surzi și orbi.” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 25:73]

Rugăciunea de vineri (salāt-ul-jumuʻah)

Rugăciunea de vineri (salāt-ul-jumuʻah) este o obligație religioasă care înlocuiește rugăciunea de amiază (salāt-ud-Dhuhr) din ziua de vineri. Este unul dintre cele mai mărețe ritualuri în islam și unul dintre actele obligatorii confirmate. În această zi, musulmanii iau parte la întâlnirea lor săptămânală, ascultă predica imam-ului și apoi efectuează rugăciunea de vineri.

Virtuțile zilei de vineri

Vinerea este cea mai bună și mai măreață zi din săptămână, deoarece Allah Preaînaltul a preferat-o celorlalte zile, oferindu-i o serie de calități, precum:

  • Allah Preaînaltul a ales-o anume pentru musulmani, conform spuselor Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): „Allah i-a îndepărtat de ziua de vineri pe cei care au fost înaintea noastră. Evreii aveau ziua de sâmbătă, iar creștinii duminica. Apoi, Allah ne-a adus pe noi și ne-a călăuzit spre ziua de vineri, iar Ziua Judecății va avea loc tot într-o zi de vineri.” [Muslim, 856]
  • În această zi, Allah Preaînaltul l-a creat pe Adam (Pacea fie asupra sa!) și în această zi va avea loc Ziua Judecății, după cum a spus Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): „Ziua de vineri este cea mai bună zi în care Soarele răsare. În această zi a fost creat Adam, în această zi el a fost primit în Paradis și tot în această zi a fost izgonit din el.” [Muslim, 854]

Pentru cine este obligatorie rugăciunea de vineri?

Rugăciunea de vineri este o obligație religioasă pentru cei care îndeplinesc următoarele condiții:

  1. Trebuie să fie bărbați. Pentru femei, aceasta nu este obligatorie.
  2. Trebuie să fie sănătoși mintal și să fi atins vârsta pubertății (mukallaf). Nu este obligatorie pentru cei care nu sunt în totalitatea facultăţilor mintale sau pentru copiii care nu au atins încă vârsta pubertății.
  3. Trebuie să fie rezidenți. Nu este obligatorie pentru călători sau pentru cei care trăiesc în deșert, în afara satelor sau a orașelor.
  4. Trebuie să fie sănătoși. Nu este obligatorie pentru cei bolnavi, care nu pot participa la rugăciunea de vineri.

Rugăciunea de vineri: mod de efectuare și reguli

  1. Musulmanilor le este recomandat să facă baia rituală (ghusl), să îmbrace haine frumoase și curate și să meargă la moschee devreme.
  2. Musulmanii se adună în moschee. Imam-ul urcă în amvon (minbar), se întoarce cu fața către credincioși și ține predica (khutbah), care este de regulă formată din două părți. Între cele două părți, imam-ul se așază pentru scurtă vreme. În timpul predicii, el le reamintește de îndatoririle lor față de Allah Preaînaltul, îi sfătuiește, le predică și le recită versete din Nobilul Coran.
  3. Musulmanii ascultă predica foarte atent. Nu le este permis să vorbească sau să facă orice altceva care i-ar împiedica să primească beneficiile khutbei, chiar dacă este vorba de jucatul cu covorul.
  4. Imam-ul coboară din amvon, se așază la locul său și conduce oamenii în rugăciunea formată din două rakʻāt, în care recitarea versetelor din Nobilul Coran se face cu voce tare.
  5. Rugăciunea de vineri poate fi efectuată numai dacă un anumit număr de oameni este prezent. Dacă cineva lipsește de la aceasta, cu un motiv întemeiat, el nu o poate compensa, iar dacă o efectuează de unul singur, aceasta nu este validă. În acest caz, el trebuie să efectueze rugăciunea de amiază (Dhuhr).
  6. Dacă cineva întârzie și, atunci când ajunge la moschee, prinde din rugăciune mai puțin de o rakʻah, el trebuie să o finalizeze ca fiind rugăciunea de amiază (Dhuhr), după ce imam-ul încheie rugăciunea în congregație.
  7. Celor cărora nu li se impune efectuarea rugăciunii de vineri, precum femeile sau cei aflați în călătorie, le este permis să o efectueze la moschee și nu trebuie să mai efectueze rugăciunea zilnică de la amiază (Dhuhr) după aceasta, dacă deja s-au rugat.

Cei care sunt scutiți de participarea la rugăciunea de vineri:

Islamul subliniază faptul că musulmanii care nu sunt scutiți de la rugăciunea de vineri trebuie să o efectueze și îi avertizează împotriva neglijării acesteia pentru diverse preocupări lumești: „O, voi, cei care credeţi [musulmani]! Atunci când chemarea la rugăciune este făcută în ziua de vineri [salāt al-jumu‘ah], grăbiți-vă să faceţi dhikr Allah [să ascultaţi predica ce se ţine vinerea - khutbah - şi să vă rugați] şi lăsaţi negoțul [şi orice altă activitate pe care o faceți]. Aceasta este mai bine pentru voi, numai dacă voi aţi şti!” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 62:9]

El avertizează, de asemenea, că Allah Preaînaltul le va pecetlui inimile celor care, fără un motiv temeinic, nu o efectuează, după cum a spus Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): „Allah va pecetlui inimile acelora care nu efectuează rugăciunea de vineri în trei rânduri consecutive, din simplă neglijență și fără un motiv temeinic.” [Abu Dawud, 1052; Ahmad, 15498] Aceasta înseamnă că Allah Preaînaltul le va acoperi inimile și le va umple de ignoranță, precum inimile celor ipocriți și neascultători.

Un motiv considerat valid pentru omiterea rugăciunii de vineri trebuie să presupună prejudicii foarte mari aduse vieții sau sănătății cuiva, precum boala sau situațiile de urgență.

Poate un serviciu care îi cere credinciosului să muncească vinerea să fie considerat un motiv valid pentru omiterea rugăciunii de vineri?

În general, a avea un serviciu care îi cere credinciosului să muncească în ziua de vineri, acest lucru determinând, implicit, neglijarea rugăciunii, nu este considerat un motiv întemeiat, pentru că Allah Preaînaltul ne poruncește să lăsăm treburile noastre lumești atunci când suntem chemați la rugăciunea de vineri: „O, voi, cei care credeţi [musulmani]! Atunci când chemarea la rugăciune este făcută în ziua de vineri [salāt al-jumu‘ah], grăbiți-vă să faceţi dhikr Allah [să ascultaţi predica ce se ţine vinerea - khutbah - şi să vă rugați] şi lăsaţi negoțul [şi orice altă activitate pe care o faceți]. Aceasta este mai bine pentru voi, numai dacă voi aţi şti!” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 62:9] Așadar, musulmanul trebuie să își găsească un serviciu care să nu îl împiedice de la efectuarea rugăciunii de vineri, chiar dacă o astfel de slujbă este mai prost plătită.

Coranul spune: „[...] Şi oricui se teme de Allah [făcând ceea ce El i-a poruncit şi evitând ceea ce El a interzis], El îi va oferi o cale [o soluție] de ieşire [din orice greutate]. ~ Şi-l va înzestra pe el cu lucruri bune de unde nici nu se aşteaptă. Şi aceluia care se încrede în Allah, El îi va fi de ajuns [...]” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 65:2-3]

Când este serviciul considerat un motiv valid pentru omiterea rugăciunii de vineri ?

Un serviciu care ne cere să ne continuăm lucrul în timpul rugăciunii de vineri poate fi considerat un motiv valid în următoarele două cazuri:

  1. Un astfel de serviciu trebuie să aducă un beneficiu deosebit, care nu poate fi îndeplinit dacă persoana respectivă părăsește locul de muncă și merge să se roage în ziua de vineri. Tot astfel, dacă prin plecarea sa de la locul de muncă s-ar crea prejudicii, mai ales atunci când nu este nimeni care să-l poată înlocui.
Exemple: 
  • Doctorii care tratează cazuri de urgență.
  • Paznicii sau ofițerii de poliție care protejează oamenii și proprietatea acestora împotriva furtului și a activităților infracționale.
  • Cei care dețin poziții de supraveghetori în companii mari sau locuri similare ce necesită supraveghere constantă.
  1. Dacă un astfel de serviciu este singurul lui mijloc de întreținere și de a-și acoperi nevoile de bază aşa cum sunt hrana, băutura și altele dintre necesitățile lui sau ale familiei sale, iar angajatorul nu îi permite să ia parte la rugăciunea de vineri, atunci el o poate omite și își poate păstra serviciul până când găsește altul sau o sursă alternativă care să îi asigure hrana și alte lucruri necesare traiului, atât pentru el, cât și pentru cei aflați în întreținerea sa. Cu toate acestea, el trebuie să fie în continuă căutare a unei alte surse de venit.

Rugăciunea călătorului

  • O persoană aflată în călătorie poate, atunci când se află pe drum dinspre un loc spre altul sau pe parcursul rezidenței sale temporare, pentru o perioadă de mai puțin de patru zile, să scurteze rugăciunea de la patru la două unități de rugăciune. Astfel, ea va oferi două unități de rugăciune (rakaʻāt, singular: rakaʻah) în loc de patru pentru rugăciunea de amiază (Dhuhr), rugăciunea de după-amiază (‘Asr) și rugăciunea de seara (Isha), excepție făcând cazul în care ea efectuează rugăciunea într-o congregație condusă de un imam rezident, pe care trebuie să îl urmeze.
  • Ea poate omite rugăciunile voluntare pe care, de regulă, le efectuează înainte sau după rugăciunile obligatorii (as-sunan ar-rawātib), excepție făcând rugăciunea voluntară de dinaintea rugăciunii din zori (Fajr) şi witr.
  • El poate combina rugăciunea de la amiază (Dhuhr) cu cea de după-amiază (‘Asr), și rugăciunea de apus (Maghrib) cu cea de seară (Isha), îndeplinindu-le în intervalul prescris oricăreia dintre cele două. Aceasta este menită să-i ușureze dificultățile la care este expus în timpul călătoriei.

Rugăciunea celui bolnav

Musulmanul trebuie să efectueze rugăciunile obligatorii în toate circumstanțele, atât timp cât el este conștient și în toate facultățile mintale. Islamul ține însă cont de toate situațiile speciale în care oamenii s-ar putea afla, fapt pentru care există prescripții speciale pentru oamenii bolnavi.

Pentru a clarifica această chestiune:

  • Dacă cel care se roagă este prea bolnav și se află în imposibilitatea de a sta în picioare sau dacă ridicarea în picioare creează dificultăți în procesul de recuperare pe perioada convalescenței, el poate oferi rugăciunile stând jos. Dacă nici acest lucru nu este posibil, atunci el poate face rugăciunea stând întins pe o parte. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa !) a spus: „Rugați-vă stând în picioare și, dacă nu puteți, așezați-vă și, dacă nu puteți nici astfel, atunci rugați-va întinși pe o parte.” [Al-Bukhari, 1066]
  • Dacă el nu poate efectua plecăciunea sau prosternarea, este de ajuns să se aplece către înainte atât cât este posibil.
  • Dacă el nu se poate așeza pe podea, atunci poate sta pe un scaun sau ceva similar.
  • Dacă din pricina bolii sale nu poate efectua abluțiunea (wudu’) pentru fiecare rugăciune în parte, poate combina rugăciunea de la amiază (Dhuhr) cu cea de după amiază (‘Asr) și rugăciunea de seară (Maghrib) cu cea de noapte (Isha), efectuându-le în intervalul prescris oricăreia dintre cele două.
  • Dacă nu poate folosi apa din cauza condiției sale de sănătate, el poate efectua în schimb abluțiunea uscată (tayammum), iar apoi se poate ruga.