Allah Preaînaltul le poruncește musulmanilor să se purifice intern de păcatul politeismului (shirk), de bolile inimii precum invidia, mândria și ura, iar extern de murdărie și de alte impurități.

Ce înseamnă purificarea

Cuvântul arab tahārah (purificare) denotă puritate și curățenie.

Allah Preaînaltul le porunceşte musulmanilor să se purifice extern, renunțând la toate aspectele interzise și curăţindu-se de toate impuritățile fizice, și intern de păcatul de neiertat al politeismului (shirk) și de bolile inimii cum sunt invidia, mândria și ura. Odată ce au făcut aceasta, ei devin demni de iubirea lui Allah, după cum spune Coranul: „[...] Allah îi iubește pe cei care se căiesc și îi iubește pe cei care se curăţesc [...]” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 2:222]

De asemenea, Allah Preaînaltul poruncește purificarea înainte de a sta înaintea Lui în rugăciune. Dacă oamenii se curăţesc și se îmbracă în cele mai bune haine înainte de întâlnirea cu o persoană care ocupă o poziție importantă în această viață lumească, cum ar fi, spre exemplu, un rege sau un președinte, atunci, fără îndoială, ei trebuie să se pregătească în mod similar pentru a sta înaintea Regelui tuturor regilor (în rugăciune).

Care este purificarea necesară pentru efectuarea rugăciunii?

Allah Preaînaltul le poruncește musulmanilor să se purifice și efectueze abluțiunea parțială (wudu’) înainte de începerea anumitor acte de adorare precum rugăciunea, atingerea Coranului sau înconjurarea sanctuarului Kaʻbah în Mecca. El le recomandă, de asemenea, împlinirea abluțiunii (wudu’) înainte de a face o serie de alte lucruri, aşa cum sunt recitarea Coranului din memorie, a rugilor și înainte de culcare.

Astfel, înainte de a începe rugăciunea, musulmanul trebuie să îndepărteze două lucruri:

Purificarea de impuritățile fizice

• Cuvântul arab najāsah implică toate substanțele fizice considerate impure în islam și pe care trebuie să le îndepărtăm înainte de a începe un act de adorare.
• Regula generală în Legea islamică (Shariʻah) este aceea că toate lucrurile sunt considerate pure, iar impuritatea fizică (najāsah) este doar un factor care survine ulterior. Astfel, dacă cineva are dubii, spre exemplu, asupra curățeniei pantalonilor săi, chiar dacă aceștia nu au nicio urmă de impuritate fizică, ei trebuie considerați curați, conform acestei reguli generale.
• Dacă vrem să ne rugăm, trebuie mai întâi să îndepărtăm toate impuritățile fizice de pe corpul nostru, îmbrăcămintea noastră și locul unde urmează să facem rugăciunea

Printre lucrurile considerate impure se numără:

Impuritatea fizică poate fi îndepărtată cu apă sau cu orice alt produs de curățare.

Îndepărtarea impurității fizice

Impuritățile fizice de pe corp, haine și locul destinat rugăciunii sau orice lucru care privește această chestiune, pot fi îndepărtate cu orice lucru, apă sau altceva, pentru că islamul cere îndepărtarea lor. Nu este stipulat numărul de spălări necesare, excepție făcând impuritatea câinilor (salivă, urină sau fecale), caz în care este specificat că lucrul atins de acestea trebuie spălat de 7 ori, iar una dintre spălări trebuie să fie făcută cu pământ. În ceea ce privește restul impurităților, ele trebuie spălate, iar dacă rămâne miros sau persistă vreo pată, acestea pot fi ignorate. Odată, o femeie l-a întrebat pe Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) despre modalitatea de curățare a sângelui menstrual, iar el i-a răspuns: „Este de ajuns ca acesta să fie spălat și nu trebuie să îți faci griji în cazul în care au rămas pete.” [Abu Dawud, 365]

Maniera corectă de folosire a toaletei

• Musulmanului îi este recomandat să intre în baie cu piciorul stâng, după ce spune: Bismi-llah. Allāhumma inni a‛uzu bika min-al-khubthi ua-l-khabā’ith. (În Numele lui Allah! O, Allah, caut adăpost la Tine de djinnii bărbaţi şi de djinnii femei!)
• El este, de asemenea, sfătuit să iasă de la toaletă cu piciorul drept și să spună: „Ghufrānak” (O, Allah, cer iertarea Ta!).
• El trebuie să se ascundă atunci când își face nevoile.
• El nu trebuie să își facă nevoile într-un loc unde ar putea afecta pe cineva. A face aceasta este strict interzis
• Dacă se află într-un spațiu deschis, cum ar fi în deșert, el nu trebuie să își facă nevoile în vreo gaură din pământ, pentru a nu aduce vreun prejudiciu creaturilor ce ar putea viețui acolo sau pentru ca acestea să nu îl rănească pe el. Acest lucru este strict interzis.
• El nu trebuie să se îndrepte spre qiblah, direcția sanctuarului Kaʻbah din Mecca, spre care musulmanii se îndreaptă în rugăciune sau să își întoarcă spatele la ea. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Când vă faceți nevoile, să nu vă îndreptați către qiblah și nici să nu vă întoarceți cu spatele la ea.” [Al-Bukhari, 386; Muslim, 264] Acest lucru este valabil în cazul în care ne aflăm în spații deschise. Nu este nicio problemă însă dacă facem astfel atunci când ne aflăm într-o clădire, așa cum sunt toaletele din prezent.
• Trebuie să avem grijă ca nicio impuritate să nu ajungă pe corpul sau pe hainele noastre. Dacă acest lucru se întâmplă totuși, locul în care ajunge impuritatea trebuie spălat bine.
• Odată ce și-a făcut nevoile, musulmanul trebuie să urmeze una dintre cele de mai jos: (omul ar trebui să folosească mâna stângă pentru îndepărtarea impurităţilor)

Al-Hadath – starea de impuritate

• Al-Hadath – starea de impuritate se referă la starea de impuritate nepalpabilă, spirituală, care îl împiedică pe musulman să efectueze rugăciunea până ce nu se purifică. Aceasta nu este fizică, precum najāsah.
• Această impuritate rituală poate fi îndepărtată prin efectuarea abluțiunii (wudu’) sau a abluţiunii complete (ghusl - îmbăierea totală), folosind apă curată. Apa curată este acea apă ce nu a fost atinsă de impuritățile care i-ar putea schimba culoarea, gustul sau mirosul. Dacă abluțiunea (wudu’) este efectuată, atunci credinciosul se poate ruga de câte ori dorește, atât timp cât aceasta rămâne valabilă (adică nu face nimic care să o anuleze).

Al-hadath este de două feluri:

Impuritatea rituală minoră și abluțiunea (wudu’)

Abluțiunea parțială (wudu’) este invalidată de:

1. Secrețiile fiziologice ale părților intime, aşa cum sunt urina, excrementele și eliminarea de gaze. Despre lucrurile care invalidează abluțiunea, Coranul spune: „[...] ori dacă unul dintre voi se întoarce din locul unde și-a făcut nevoile [...]” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 4:43] Când Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a fost adus la cunoștință cazul unui om care nu știa sigur dacă a eliminat gaze sau nu (adică dacă abluțiunea sa mai era încă valabilă sau fusese invalidată) în timpul rugăciunii, acesta (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Să nu plece sau să lase rugăciunea decât dacă aude ceva sau simte un miros [neplăcut].” [Al-Bukhari, 175; Muslim, 361]

   Pierderea cunoștinței din cauza somnului, a nebuniei sau a beției este unul dintre lucrurile care invalidează abluțiunea (wudu’).

   
2. Atingerea plină de dorință a părților intime, deoarece Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Cel ce și-a atins părțile intime trebuie să efectueze din nou abluțiunea.” [Abu Dawud, 181]
3. Mâncatul cărnii de cămilă. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost întrebat: „«Să facem abluțiunea după ce mâncăm carne de cămilă?» Iar el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns «Da.»”[Muslim, 360]
4. Pierderea cunoștinței din cauza somnului, a nebuniei sau a beției.