Mărturisirea de credinţă: sensul şi cerințele acesteia

Ash-hadu an lā ilāha illa Allah ua ash-hadu anna Mohammedan rasūlu Allah (Mărturisesc că nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah şi că Mohammed este Mesagerul lui Allah)

De ce afirmaţia „Lā ilāha illa Allah” ?

• Pentru că este prima îndatorire a musulmanului. De aceea, oricine intenţionează să accepte islamul trebuie să facă o astfel de mărturisire de credinţă şi să creadă în ea.
• Pentru că persoana care o rostește, crezând în ea cu sinceritate și căutând prin aceasta Mulţumirea lui Allah, va fi salvată de Focul Iadului, după cum a spus Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): „Allah a interzis Focul Iadului pentru oricine spune «Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah!», căutând prin aceasta Fața lui Allah (Mulțumirea lui Allah).” [Al-Bukhari, 415]
• Pentru că persoana care moare crezând în ea va fi primită în Paradis, așa cum a spus Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): „Cel care moare în deplină cunoștință de faptul că nu există nicio divinitate demnă de adorare în afară de Allah va intra în Paradis.” [Muslim, 43]
• Pentru că a cunoaște semnificația și cerințele mărturisirii de credință este, fără îndoială, cea mai mare și importantă datorie a musulmanului.

Semnificaţia afirmației Lā ilāha illa Allah

Aceasta înseamnă că nu există nimeni altcineva demn de a fi adorat cu excepția lui Allah Preaînaltul. De fapt, această afirmație neagă existența oricărei alte divinități în afară de Allah și confirmă faptul că El este Unicul Dumnezeu Adevărat demn să fie adorat.

Pacea şi liniştea sufletească nu pot fi obținute decât prin adorarea exclusivă a lui Allah Preaînaltul, fără a-I asocia niciun partener întru adorare.

Cuvântul arab ilāh (divinitate) se referă la orice ființă care este adorată. Astfel, oricine adoră ceva, a luat de fapt acel ceva ca divinitate împreună cu Allah sau în locul Lui. Toate aceste divinități sunt într-adevăr false, cu excepția Dumnezeului Unic – Allah, adevăratul Domn și Creator.

Așadar, doar Allah Preaînaltul este demn să fie adorat. Numai El este Cel pe care trebuie să-L adore inimile oamenilor cu deplină dragoste, preamărire, umilință și teamă; numai la El trebuie căutat ajutorul și numai El trebuie invocat. Nimeni nu trebuie chemat alături de el, nu trebuie să i se ceară ajutor nimănui, nu trebuie să ne bazăm pe nimeni altcineva în afară de Allah Preaînaltul. Rugăciunile și sacrificiile trebuie oferite numai Lui și doar El trebuie adorat cu toată sinceritatea, așa cum ni se spune în Coran: „Şi, de fapt, nu li s-a poruncit lor [în acest Coran] altceva [faţă de ceea ce li s-a poruncit deja în Scripturile lor originale] în afară de adorarea [doar a] lui Allah, şi să Îi fie devotați în ceea ce privește religia [...]” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 98:5]

Aceia care Îl adoră pe Allah Preaînaltul cu sinceritate, respectând cerințele mărturisirii de credință vor duce cu siguranță o viață fericită, pentru că doar prin adorarea lui Allah inimile își găsesc pacea și adevărata satisfacție, așa cum ni se spune în Nobilul Coran: „Pe cel ce face o faptă bună - bărbat ori femeie - și este credincios îl vom dărui Noi cu o viață bună [...]” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 16:97]

Cele două părți principale ale mărturisirii de credință „Lā ilāha illa Allah”

Această afirmație măreaţă cuprinde două părți care trebuie cunoscute, astfel încât să-i putem înțelege semnificaţia şi cerințele:

Toate actele de adorare trebuie îndreptate numai către Allah și oricine le îndreaptă către orice altceva în afară de El este necredincios.

Coranul afirmă: „Și cel ce cheamă alături de Allah un alt dumnezeu, fără să aibă dovadă despre el, acela va da socoteală Domnului său. Cu adevărat, necredincioșii nu vor izbândi!” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 23:117] Semnificaţia afirmației «Lā ilāha illa Allah » și a celor două părți ale sale este menționată în următorul verset: „[...] acela care îi respinge pe Taghūt [falsele divinități] și crede în Allah, acela s-a prins de cea mai trainică toartă [islamul], care nu se sparge niciodată [...]” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 2:256]

Cuvintele «acela care se leapădă de Taghūt (falsele divinități)» oferă sensul primei părți a mărturisirii de credință și anume «Lā ilāha», în vreme ce cuvintele «și crede în Allah» furnizează sensul celei de-a doua părți și anume «illa Allah».

Mărturisirea că Mohammed este Mesagerul lui Allah

Cunoaşterea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)

Nașterea sa

Profetul Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a născut în Mecca, în anul 570 e.n. Tatăl său a murit înainte ca el să se nască, iar mama sa a murit pe când el era foarte mic. Astfel, el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost dat în îngrijire bunicului său din partea tatălui, ‘Abd al-Muttalib, iar după moartea acestuia, a fost dat în grija unchiului său din partea tatălui, Abu Tālib.

Viața și educația sa

Înainte să primească Revelația, Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a petrecut patruzeci de ani în tribul meccan Quraiș, în care s-a născut, iar în această perioadă (570-610 e.n.) a ajuns să fie cunoscut printre oamenii lui ca „as-sādiq al-amīn” (cel sincer și demn de încredere), datorită integrității și a manierelor sale excelente. A fost păstor și mai apoi comerciant. Înainte de apariția islamului, el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost un dreptcredincios şi a susținut convingerile pur monoteiste ale Profetului Avraam (Pacea fie asupra sa!), adorându-L doar pe Allah, fără a-I atribui vreun partener şi respingând închinarea la idoli şi practicile păgâne..

Misiunea sa

Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obișnuia să se retragă în mod regulat în peștera Hirā’, pe vârful muntelui Nur, la marginea orașului Mecca, în Arabia Saudită de astăzi, meditând și adorându-L pe Allah. Când a împlinit patruzeci de ani, a început să primească Revelația de la Allah Preaînaltul. Primele versete pe care le-a primit au fost: „Citește! În Numele Domnului tău care a creat [tot ceea ce există].” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 96:1] Aceste versete au inaugurat o nouă eră a cunoașterii, a luminii călăuzitoare și a îndrumării. Revelațiile coranice au continuat timp de douăzeci și trei de ani.

Începutul misiunii sale

După trei ani de propovăduire a islamului în secret, Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a predicat în mod deschis timp de încă zece ani. În această perioadă, el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și companionii săi (Allah să fie mulțumit de ei!) au fost supuși la toate formele de nedreptate și persecuție de către păgânii din tribul Quraiș. Fără a deznădăjdui, în sezonul pelerinajului, el (Pacea și binecuvântarea lui Alah fie asupra sa!) a început să le prezinte islamul pelerinilor care veneau din diferite triburi, chemându-i la noua credință. Pelerinii din Medina au acceptat islamul și, curând după aceea, musulmanii au început emigrarea către orașul lor, în grupuri succesive.

Emigrarea sa

La vârsta de cincizeci și trei de ani, Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a emigrat la Medina, care pe atunci se numea Yathrib, în anul 622 e.n. Emigrarea a avut loc după ce căpeteniile tribului Quraiș, care s-au opus misiunii sale, au complotat să-l ucidă. El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a petrecut acolo zece ani, invitând oamenii la islam și poruncindu-le musulmanilor rugăciunea, caritatea anuală obligatorie (zakāh) și celelalte ritualuri islamice.

Eforturile sale în răspândirea islamului

După emigrarea sa la Medina (622-623 e.n.), Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a pus bazele civilizației islamice și a stabilit aspectele societății musulmane. El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a eradicat fanatismul tribal, a răspândit cunoașterea, a stabilit principiile justiției, dreptatea, fraternitatea, cooperarea și organizarea. Unele triburi au încercat să oprească răspândirea islamului odată pentru totdeauna, ceea ce a dus la numeroase confruntări și războaie, dar Allah Preaînaltul l-a sprijinit pe Mesagerul Său (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și a făcut ca islamul să iasă învingător. Apoi, oamenii din Mecca și din cele mai multe orașe și triburi din Peninsula Arabică au început, de bună voie, să intre, în grupuri, în această măreață religie, pe deplin convinși că aceasta este religia adevărată.

Moartea sa

Conform calendarului lunar, în luna Safar, anul 11, după hijrah (iunie 632 e.n.), după ce a răspândit mesajul islamului și Allah Preaînaltul a completat binecuvântarea Sa asupra musulmanilor, perfecționând religia Sa, Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a avut un atac brusc de febră care a dus la moartea sa, în ziua de luni, 11 Rabiʻa al-Awwal, după hijrah (8 iunie 632 e.n.), la vârsta de 63 de ani. El (Pacea și binecuvântarea lui Alah fie asupra sa!) a fost îngropat în locuința soției sale ‘Aishah (Allah să fie mulțumit de ea!), locuință care, în prezent, este încorporată în Moscheea Profetului.

Ce înseamnă mărturisirea că Mohammed este Mesagerul lui Allah

Acest lucru înseamnă să crezi în afirmațiile sale, să faci faptele pe care el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a prescris, să eviți actele pe care le-a interzis și să-L adori pe Allah Preaînaltul în felul în care el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ne-a poruncit și ne-a învățat.

Ce presupune credința că Mohammed este Mesagerul lui Allah?

1. Să credem toate afirmațiile pe care el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a făcut în toate domeniile, printre care se numără:

• Aspectele legate de lumea nevăzută, aşa cum sunt Ziua de Apoi, fericirea eternă din Paradis și pedeapsa veșnică din Focul Iadului.
• Evenimentele care vor avea loc în Ziua Judecății, semnele acestei zile și incidentele majore care preced sfârșitul lumii.
• Povestirile despre națiunile din trecut și despre ceea ce s-a întâmplat între Profeți (Pacea fie asupra lor!) și popoarele lor.

2. Să efectuăm actele și acțiunile pe care el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a poruncit și să le evităm pe cele pe care le-a interzis. Aceasta include următoarele:

Un musulman trebuie să creadă toate afirmațiile autentice atribuite Mesagerului lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).

• Acționarea în concordanță cu instrucțiunile sale, cu convingerea fermă că el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu a vorbit după dorința lui și ceea ce a adus nu este altceva decât o Revelație care i-a fost revelată, așa cum ni se spune în Coran: „Cel care se supune Trimisului se supune, neîndoielnic, și lui Allah [...]” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 4:80]
• Evitarea actelor și a acțiunilor interzise de el, precum practicile eronate și lipsa manierelor, cu deplină convingere că el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ne-a interzis aceste lucruri datorită Înțelepciunii Divine și pentru propriul nostru beneficiu, chiar dacă uneori noi nu suntem conştienţi de aceste beneficii.
• A avea certitudinea, fără nicio îndoială, că împlinirea actelor pe care ni le-a poruncit și evitarea celor pe care le-a interzis este numai spre beneficiul nostru și ne va aduce fericire atât în această viață, cât și în Viața de Apoi, așa cum afirmă Coranul: „Și fiți supuși față de Allah și față de Trimis, ca să primiţi îndurare!” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 3:132]
• Credința cu fermitate că aceia care nu se supun Mesagerului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) vor primi o pedeapsă dureroasă, așa cum ni se spune în Coran: „[...] Aceia care fug de Porunca Sa, să se ferească să nu-i lovească pe ei o nenorocire sau să nu-i lovească pe ei o pedeapsă dureroasă!” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 24:63]

3. Să Îl adorăm pe Allah în conformitate cu instrucțiunile Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Aceasta implică următoarele:

• Să îi urmăm exemplul: trebuie să urmăm Sunnah (tradițiile și practicile) Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), inclusiv cuvintele sale, faptele și aprobările tacite, în toate aspectele vieții noastre. Într-adevăr, cu cât cineva urmează mai mult exemplul Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), cu atât se apropie mai mult de Allah și cu atât îi va fi mai înalt rangul în faţa Domnului său, așa cum ni se spune în Coran: „Spune: «[O, Profetule], dacă Îl iubiți pe Allah, atunci urmați-mă pe mine și Allah vă va iubi și vă va ierta păcatele voastre! Allah este Ghafūr [Atoateiertător], Rahīm [Prea Îndurător]!»” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 3:31]
• Islamul este complet: Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a transmis islamul și toate legile acestuia în totalitate; fapt pentru care nimeni nu are voie să introducă în religie nicio practică nouă care nu a fost aprobată de Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).
• Islamul este potrivit pentru toate timpurile și locurile: Legile islamice menționate în Coran și în Sunnah Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) sunt aplicabile tuturor timpurilor și locurilor, pentru că nimeni nu știe ce este mai bun pentru oameni în afară de Allah Preaînaltul, care i-a creat din nimic.
• Să urmăm Sunnah Profetului: pentru ca faptele bune și actele de adorare să fie acceptate de către Allah Preaînaltul acestea trebuie făcute de dragul Lui și în conformitate cu modul prescris de Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), așa cum ni se spune în Coran: „[...] Aşadar, oricine speră la întâlnirea cu Domnul său să facă fapte bune și să nu asocieze pe nimeni altcineva la adorarea Domnului său!” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 18:110] Cuvintele «fapte bune» folosite în acest verset fac referire la acele fapte bune care sunt făcute în conformitate cu Sunnah Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).
• Inovațiile în religie sunt strict interzise: cei care introduc o inovație în religie [un act de adorare care contrazice Sunnah Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)], aşa cum este, spre exemplu, oferirea unei rugăciuni care nu a fost aprobată de Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), se opun ostentativ poruncilor sale și acea inovație îi va fi respinsă, după cum afirmă Coranul: „[...] Aceia care se opun Poruncii Sale, să se ferească să nu-i lovească pe ei o nenorocire sau să nu-i lovească pe ei o pedeapsă dureroasă!” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 24:63] Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus, de asemenea, în acest sens: „Oricine introduce ceva în această chestiune a noastră [adică islamul] care nu este parte din ea, va avea acel lucru respins [de către Allah].” [Al-Bukhari, 2550; Muslim, 1718]

Prin interzicerea strictă a inovațiilor în religie și a adăugării sau a modificării actelor de adorare, islamul intenționează să protejeze Legea Divină împotriva distorsionării și a alterării și să o apere de capriciile și dorințele oamenilor. Cu toate acestea, islamul încurajează mintea umană să se angajeze în idei inovatoare și să exploreze secretele Universului, în toate aspectele vieții, pentru a-i servi omenirii și pentru a ajuta la dezvoltarea statutului prezent și viitor al acesteia.