Zakaat

Scopul fundamental al zakāt-ului

Allah Preaînaltul le-a impus musulmanilor plata zakāt-ului dintr-o serie de motive măreţe, printre care se numără:

  1. Dragostea pentru avere este o tendință umană înnăscută și omul face tot ceea ce poate pentru a o aduna. Din acest motiv, islamul îi cere să plătească zakāt (caritatea anuală obligatorie) pentru a-și purifica inima de zgârcenie și egoism, conform Coranului: „Ia din bunurile lor milostenie, prin care să-i purifici și să-i binecuvântezi [...]” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 9:103]
  2. Plata carităţii anuale obligatorii (zakāh) naște sentimente de afecțiune și armonie și favorizează coeziunea comunității. Pentru că oamenii au, în general, o predispoziție de a-i plăcea pe cei care le fac un bine, membrii societății musulmane devin atât de apropiați încât aceștia se aseamănă cu cărămizile unei clădiri, ce se sprijină reciproc unele pe altele. Astfel, infracțiuni precum furtul și jaful tind să scadă.
  3. Plata zakāt-ului este o expresie vie a adorării sincere și a supunerii totale față de Allah Preaînaltul. Când cei bogați plătesc zakāt-ul, ei ascultă, de fapt, de Poruncile lui Allah Preaînaltul, recunoscând că toată prosperitatea vine numai prin Binecuvântarea și Harul lui Allah. Procedând astfel, ei arată, de asemenea, recunoștință față de El, pentru că le-a dăruit din Binecuvântările Sale: „[...] Dacă veți fi mulțumitori, vă voi înmulți [Binefacerile Mele] [...]” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 14:7]
  4. Prin plata zakāt-ului este îndeplinit conceptul de securitate socială și egalitate relativă dintre membrii societății. Când cei bogați plătesc suma anuală a zakāt-ului beneficiarilor de drept, averea încetează să se mai strângă doar în câteva mâini și este, în schimb, menținută într-o circulație constantă. Coranul spune: „[...] aceasta pentru ca prada să nu circule [în mod exclusiv] în mâinile celor bogaţi dintre voi [...]” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 59:7]

حب المال غريزة في النفس البشرية وقد دعى الإسلام إلى تطهير النفس وعدم التعلق به.

Tipuri de avere pentru care trebuie plătit zakāt-ul

Plata zakāt-ului (carităţii anuale obligatorii) nu este impusă asupra mijloacelor necesare traiului, aşa cum sunt alimentele, băuturile, îmbrăcămintea, casa în care o persoană locuiește, chiar dacă este vorba de o casă scumpă, și nici mașina pe care o conduce, chiar dacă este vorba de o mașină de lux.

Aceasta este impusă doar asupra tipurilor de avere care nu au drept scop utilizarea imediată și care vor crește, precum:

  1. Aurul și argintul (cu excepția bijuteriilor din aur și argint utilizate de femei pentru uzul personal)

Zakāt-ul este obligatoriu pentru aur și argint numai dacă valoarea lor a atins sau a depășit un prag minim stabilit (nisāb) pentru acest tip special de avere și după ce acesta a fost în posesia cuiva timp de un an lunar complet (354 de zile).

Limita minimă prescrisă (nisāb) la care zakāt-ul devine obligatoriu pentru acest tip de avere este după cum urmează:

Limita la care zakāt-ul devine obligatoriu pentru aur este de aproximativ 85 de grame, iar pentru argint este de 595 de grame.

Prin urmare, în cazul în care un musulman a deținut o astfel de cantitate pentru un an întreg, el trebuie să plătească pentru aceasta zakāt-ul, cu o rată minimă de doi virgulă cinci la sută (2,5%).

  1. Toate tipurile de valută (bancnote și monede) deținute în numerar sau în conturi bancare

Nisāb-ul la care zakāt-ul devine obligatoriu pentru numerar, bancnote și monede, se determină în funcție de valoarea sa echivalentă în aur (85 de grame de aur pur) la momentul scadent pentru plata zakāt-ului. Dacă o astfel de valută s-a aflat în posesia cuiva timp de un an lunar întreg, doi virgulă cinci la sută (2,5%) din valoarea sa trebuie să fie distribuită sub forma zakāt-ului.

Spre exemplu, în cazul în care un gram de aur pur la momentul scadent al plății zakāt-ului este în valoare de, să zicem, 25 de dolari, suma minimă pentru care se care impune plata zakāt-ului - nisāb-ul valutei - va fi după cum urmează:

25 (prețul în dolari al unui gram de aur, care poate oscila) x 85 (numărul minim de grame pentru care trebuie să se plătească zakāt, care este stabil) = 2125 de dolari care este limita minimă (nisāb) de impunere a plății zakāt-ului.

  1. Mărfurile comerciale

Acest termen presupune toate proprietățile deținute în scop comercial. Acestea includ, în general, bunuri, precum proprietățile imobiliare și produse de bază, aşa cum sunt, spre exemplu, bunurile de consum și produsele alimentare.

Valoarea bunurilor comerciale care au fost în posesia cuiva pentru un an lunar întreg trebuie estimată în funcție de valoarea curentă a pieței din ziua scadentă pentru plata zakāt-ului. În cazul în care mărfurile comerciale ajung la nisāb, doi și jumătate la sută (2,5%) din valoarea lor trebuie să fie oferită ca zakāt. Trebuie să știi că dacă deții o proprietate pe care o oferi spre închiriere, se plătește zakāt pe chirie, dacă aceasta se află în posesia ta timp de un an, iar nu pe valoarea proprietății. De asemenea, nu se plătește zakāt pe proprietățile folosite ca sedii de birouri, deoarece nu există intenția de a fi vândute.

 

  1. Produsele agricole

Coranul spune: „O, voi, cei care credeți! Faceți milostenie din lucrurile bune pe care le-ați dobândit și din [roadele] cele pe care le-am făcut să crească pentru voi din pământ [...]” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 2:267]

Zakāt-ul se plătește numai pentru anumite tipuri de produse agricole, cu condiția ca acestea să fi atins suma minimă (nisāb) pentru plata zakāt-ului.

Luând în considerare diferitele circumstanțe ale oamenilor, cantitatea de zakāt datorată pentru produsele agricole variază în funcție de cheltuielile efectuate și de modalitatea în care este făcută irigarea, dacă este efectuată ușor prin intermediul apei de ploaie sau a unui râu, sau printr-un efort fizic sau financiar.

  1. Șeptelul: zakāt-ul se plătește pentru animale precum vacile, cămilele și oile, numai în cazul în care animalele pasc pe pășuni și proprietarul nu înfruntă o multitudine de greutăți pentru a le aproviziona cu furaje.

Dacă le furnizează cu furaje în totalitate sau în cea mai mare parte a anului, zakāt-ul asupra lor nu este obligatoriu.

Detalii cu privire la suma minimă (nisāb) pentru care trebuie plătit zakāt privind efectivele pe animale sunt disponibile în cărțile de Jurisprudență islamică (fiqh).

Cei care primesc zakāh

Islamul a specificat beneficiarii zakāt-ului, iar musulmanul poate să îl plătească uneia sau mai multora dintre aceste categorii sau pur și simplu să îl ofere societăților de caritate care se angajează să-l distribuie celor care au dreptul să-l primească. Este mai potrivit, însă, să-l plătească în țara în care trăiește.

Cei care au dreptul de a primi din fondurile de zakāh sunt următorii:

  1. Cei nevoiași care trăiesc în sărăcie absolută, precum și cei care nu-și pot satisface nevoile fundamentale.
  2. Persoanele angajate pentru colectarea și distribuirea zakāt-ului.
  3. Sclavii care au nevoie de bani pentru a se răscumpăra.
  4. Datornicii care nu își pot achita datoriile, indiferent dacă aceștia au împrumutat bani pentru interese publice sau personale.
  5. Cei care luptă pe Calea lui Allah: atât cei care luptă pentru apărarea religiei și a țării, cât și cei care se ocupă cu orice activitate care are ca scop sprijinirea și răspândirea islamului.
  6. Cei ale căror inimi se înclină către islam: aceștia sunt cei care au îmbrățișat islamul recent sau în privința cărora există speranța de a-l îmbrățișa. Datoria de a da zakāh acestei categorii de beneficiari nu aparține persoanelor fizice, ci, mai degrabă, organelor guvernamentale, centrelor islamice și organizațiilor caritabile, care stabilesc beneficiul real din spatele unor astfel de distribuiri..
  7. Călătorii care sunt supuși dificultăților financiare, chiar dacă ei sunt foarte bogați în locul de unde vin.

Coranul spune cu privire la cei care pot beneficia de fondurile strânse din zakāh: „Milosteniile [din caritatea anuală obligatorie] sunt numai pentru săraci, pentru sărmani, pentru cei care ostenesc pentru ele, pentru cei ale căror inimi se adună [întru credință], pentru slobozirea robilor, pentru cei îndatorați greu, pentru calea lui Allah și pentru călătorul aflat pe drum [...]” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 9:60]